Cred ca e cel mai nasol moment. Sa te indragostesti de cineva si sa nu primesti nimic inapoi. Nimic maret, doar firimituri pe care sa le pui pe un piedestal, in fata unui sfant altar. Dar, asa merg lucrurile intr-o viata de om …
Faceam curatenie prin lucruri si am gasit o geanta veche. Mi-era foarte draga, o combinatie intre bej si maro, cu fix atatea buzunare cate imi trebuie mie 
. Era prea purtata, purtata pana la “tre’ de aruncat”, dar asa fac eu, strang totul, ca amintire, ca suvenir, ca gunoi … Inainte de a-i face vant, am verificat buzunarele. Evident, nu am gasit bani : 2 brichete, un bilet de autobus vechi, cu pret vechi , si un flacon de propranolol. Am scapat geanta din maini, pentru ca mi-am amintit exact perioada aia. Si mi s-a facut rau, la propriu. Era din perioada in care iubeam. In mod normal, cu oameni normali si in situatii normale, la asa amintire, trebuie sa oftezi lung, sa inchizi ochii si sa te lasi purtat de valul amintirii. In loc sa mi se incalzeasca stomacul, inima iar mi-a luat-o haisa si simteam cum imi creste tensiunea, ca’n filmele cu Tom si Jerry . Apropo, propranololul este pentru tahicardie si hipertensiune. Ca eu, se pare, am stiut sa iubesc numai cu tratamentul dupa mine . Ca atare, sunt un om sanatos, tifu tifu. Cu tensiune joasa, dar asta mi-e gena, cu dureri de mijloc, ca asta mi-e varsta , da’n rest – tifi tifu din nou, sunt un om sanatos, si mental si fizic. Dar iubirea asta, veche, de cand un bilet de tramvai era 5o de bani, m-a imbolnavit de inima.
Eu stiu ca el nu avea nicio vina. Si eu nu alesesem sa-l iubesc, asa s-a intamplat. Eu il vedeam perfect, iar el nu prea ma vedea . Exagerez acuma , dar slava Domnului, in timp, am vazut ca de fapt, totul este altfel. Si ca un semn, propranololul a fost scos din fabricatie .
