Hai să-ţi arăt ceva pe calculator, îmi spune fratele meu, student în ultimul an, la drept. Ce credeţi că-mi arată? Ce credeţi că i s-a părut important şi cool unui tânăr viitor avocat? Nici mai mult, nici mai puţin - emisiunea lui Oleg Brega. Aşa am aflat şi eu, că, mai nou, Brega are o emisiune la Jurnal TV, o reeditare televizată a show-ului radiofonic de la Antena C. Eram în ultimul an de liceu, atunci când modera celebra emisiune Hyde Park, iar comuniştii l-au şutat impardonabil din radio. Despre Oleg Brega vreau să vorbesc mai jos. O să fiu sincer, iar cu sinceritatea, după cum se ştie, nu-ţi prea faci prieteni. Sper, însă, că o să fiu înţeles corect.
Mai întâi, să separăm grâul de neghină. Da, Oleg Brega a fost dat afară într-un mod urât şi brutal de la Antena C. Tot atât de adevărat este şi faptul, că emisiunea lui ajunsese un actual forum al Unimedia, unde tot felul de Stalinus şi Ion Moldovan varsă injurii în toate părţile. Injuriile nu sunt o problemă, ci un rău necesar al democraţiei. Totuşi, în cazul radioului nu poţi trece cu mouse-ul peste rânduri sau comentarii. Aşa că eşti obligat să-i asculţi pe aceşti debitatori de enormităţi. Altfel, show-ul Hyde Park se transformase într-un monopol al comentatorilor care sunau numai ei, vorbeau numai ei, deţineau adevărul suprem. În concluzie, n-au procedat bine comuniştii, dar nici emisiunea nu era una de mare rafinament jurnalistic.
Să ne întoarcem în anul 2011, în care, după cum ziceam, îl găsim pe Oleg Brega amfitrion la o emisiune televizată, gen Hyde Park. Totul bine şi frumos. Acest gen de emisiuni este binevenit, show-ul nu este recomandat minorilor, are loc noaptea, destul de târziu. Deci, respectă regulile. Există însă un “dar”: dar, ceea ce face Brega, dragilor, prieteni buni, nu este jurnalism. Fără supărare Oleg, fără supărare toţi cei care-l susţineţi, emisiunea sa NU ESTE JURNALISM în accepţiunea clasică a termenului. O spun cu responsabilitate şi fără răutate. În acelaşi timp, acest fapt nu este neapărat un lucru rău. Ceea ce face Oleg Brega este mult activism politic amestecat cu o doză de ONG-ism. Dacă vreţi, poate fi un fel de “jurnalism de gherilă”. Nimic mai mult.
Da, îşi cere drepturile, da se ceartă cu poliţiştii, cu toţi nesimţiţii care nu-l lasă să intre la nişte conferinţe plicticoase. Dar jurnalismul nu este sfadă, ceartă. Activismul civic, demonstraţiile pe la ambasade, zilele Procuraturii, solicitarea unor drepturi civice, toate acestea se înscriu în sfera ONG-urilor. Jurnaliştii au de făcut ştiri, de pildă, despre protestul lui Brega atunci când n-a fost lăsat să intre la un eveniment în care era prezent şi Lupu. Jurnaliştii pun întrebări, iau interviuri, solicită răspunsuri de la cei implicaţi. Puţine sunt cazurile în care jurnaliştii o vor face pe activiştii şi vor organiza proteste. De altfel, acest articol nu se adresează în special lui Oleg Brega. Este posibil ca el să se autodefinească într-un mod corect: activism civic şi jurnalism de gherilă. Articolul este pentru fratele meu, pentru toţi cei care urmăresc cu sufletul la gură astfel de emisiuni. Ei trebuie să facă deosebirea dintre un jurnalist şi un activist. Simplist spus: un jurnalist colectează informaţia, o prelucrează şi o transmite; un activist pentru apărarea drepturilor omului, câinilor, pisicilor, focilor din Antarctida se va certa cu poliţia, se va lega cu lanţuri, va pune piciorul în uşă… Fiecare cu munca sa! Pur şi simplu, nu trebuie amestecaţi.