Ultimile clipe de vară aduc cu ele şi ultimile clipe de fericire şi singurele din vacanţa asta. Ciudat. Atâta timp, atâta plictiseală, atâta neştiintă…Pădure, cabană , verdeaţă…o da, câtă verdeaţă… câtă iarbă…şi apoi brusc, alt decor cu nisip, căldură, apă sărată…dar decorul nu este singurul care s-a schimbat. E schimbat ceva mai mult decât atmosfera şi mirosul de scoici. E îmbrăţişarea ba caldă, ba rece a oamenilor …da oamenii. Oh ! tu Suflete cât poţi îndura din pricina lor. Te arunci în braţele lor, îi cunoşti, îi placi, ba mai mult…îi iubeşti. Nu te temi de ei? Nu…mă laşi pe mine să-i infrunt. Dar eu sunt aşa de micuţă…cum să-i înfrunt? Ce am eu? Ochii migdalati şi negri…ce rar patrund în suflet…gura mică ce zice doar ce îi porunceşti tu Suflete nebun şi gol. Sunt încătuşată sub povara ta cu amintiri. Când s-au schimbat aşa rolurile? Când ai reuşit să strângi în tine atâta amintire? Mă simt strivită , ucisa de ea. Îţi pasă? E doar un joc pentru tine. Uite! am devenit sclava ta Suflete… şi acum simt durerea aceia ce mă pune la pămant fără răsuflare. Durere pricinuită de nişte imagini. O cabană…o cameră albă…multe pături…mirosul de brad ce invadează camera pe geamul mic şi alb. E ca o luptă între miros şi lumină…lupta? Sau alianţa? Ce conteaza… Stau pe pat sub pătura grea de lână …grea, aspră şi atât de reală. Sunt mulţi în camera. Încă îi aud şi îi văd. Suflete îi vreau iar…Îi vreau pe ei pe cei care îmi ţineau de urât în nopţile reci şi nerge printre brazii înalţi, pe cei care se îngrămădeau sub o pătură şi adormeau cu lumina focului de tabără jucându-se pe fetele lor. Tu Suflete ce te urasc! Te urasc!!! Mă chinui cu amintiri. Îmi e dor până şi de lacrima de la sfârşit. Îmi e dor de îmbrăţişarea de dimineaţă. De ce nu ai rămas pe tricou în imbrăţişare? De ce nu ai plecat cu ei ? A plecat doar o parte din tine …cu ei nu a plecat decât..decât..fiinţa lor. Eu în schimb nu am rămas decât cu dor, amintire, şi cu tine Suflete gol….Suflete gol. Ai fi în stare să îmi iei tot ca să mă domini. Nu iţi e de ajuns amintirea prin imagini, ai zis să-mi faci rău şi cu amintirea buzelor lui şi mai ales cu amintirea mâinilor lui aspre pe pielea mea.off ! Îl simt pe fiecare centimetru atins. Atingerea o retraiesc cu fiecare clipă şi o vreau iar şi iar. Atâta rău faci tu Suflete că până şi mintile le iei oamenilor. Îi faci să fie ca tine …nebuni şi goi…nebuni …nebuni…nebuni de dor!
***Te iubesc.
