(începutul) Îmi plăcea să citesc... Îmi plăcea la gimnaziu, îmi place şi acum. Deşi prin clasele a noua şi a zecea nu duceam prea mult dorul de carte. E ceva minunat să citeşti, citeşti şi primeşti plăcere cu adevărat. Sunt doar nişte cuvinte ordonate frumos şi închegate în fraze ce fac un sens, nimic deosebit în principiu, dar cît de important. Eram superstiţios în prinvţa noii clăsi care se va forma la liceu, dar toate trăierile sau spulberat odată cu primele ore. La mai mult sau la mai puţin, însă sunt satisfăcut de clasă, e mai bine decît se poate de imaginat, cu minusurile şi cu plusirile sale. Suntem o gamă de elevi, toţi diferiţi după idei şi gînduri, dar uniţi de băncile şcolare, nuştiu dacă vom mai fi uniţi şi după absolvirea liceului, timpul va arăta. Sunt colegi şi mai buni, şi mai puţin înteresanţi, dar ei sunt, îi primesc aşa cum sunt. Sunt şi vor rămîne amintiri frumoase, cele rele nu vreu să le ţin minte, dar uneori parcă apar involuntar, asta e firea mea, de a ţine minte tot la rînd ca un aspirator conectat mereu. Să nu reduc tot numai la liceu, relaţiile cu părinţii tot s-au schimbat. S-au schimbat în direcţia nu cea mai bună, sistema lucrează foarte bine pîn la momentul ce copii devin puţin mai deştepţi ca părinţii, sau poate sar putea de spus că gîndesc altfel. Însă după ce copii devin mai deştepţi ca ei, sistema dă greş, şi începe totul a se destrăma. Aceasta şi se întîmplă la mine. Voi trece şi peste asta... Despre dragoste şi altele aş dori să mă abţin, nu pot descrie în culori minunate cum alţii o fac cu siguranţă cu mult mai bine ca mine. Am iubit, doar asta pot să spun. Sunt un prost.
(cîndva,va mai apărea şi prelungire)***Of, ce scriu anapoda, e uşor să spui cum e greşit, e greu să scrii mai bine.
