Cine nu este de acord cu “zicerea” latiniilor “Repetarea este mama învăţării”/ “Repetitio est mater studiorum”? În sfatul cu numărul opt din seria deja cunoscută, David Lee King vrea să ne convingă că latinii aveau perfectă dreptate. David mărturiseşte, că întotdeauna în seara de dinaintea prezentării mai trage cu ochiul prin materiale. Dacă este vorba de un seminar de mai multe ore repetarea este mai dificilă, dar verifică slide-urile, se gandeşte cum va distribui timpul pentru fiecare secţiune, în aşa fel ca să rămână timp şi pentru întrebări şi răspunsuri, în locurile unde acestea sunt potrivite. În cazurile când prezentarea este de o oră sau chiar mai mică frunzăreşte prezentarea o dată sau chiar de două ori. Este cunoscut faptul, că atunci când ai la dispoziţie timp limitat trebuie să alegi foarte bine esenţialul şi să nu pierzi timpul cu lucruri mărunte sau „apuşoară”. Oricât de încrezut în reuşita prezentării n-ai fi, totuşi, repetarea o poate face mai bună. David repetă pentru a se asigura că tranziţia de la o idee la alta este înţeleasă, pentru a se încadra în timpul acordat (nu puţine sunt cazurile când după expirarea timpului prezentatorul rămâne cu un şir de slide-uri care-şi aşteaptă rândul. Desigur, este dovada că persoana respectivă n-a repetat), pentru a accentua nişte lucruri deosebite, care urmează să fie spuse, pentru a se asigura că vorbeşte coerent şi pe înţeles, şi în sfârşit, pentru a se simţi mai liniştit.
Îmi amintesc, că în anul când am venit la Biblioteca Naţională, în serviciul metodic cu încă trei colegi, de la acelaşi curs, metodişti tineri fiind, şi încă fără a cunoaşte cat de greu este să stai în faţa unei săli pline de oameni, ne amuzam enorm când o surprindeam pe colega noastră, dna Taisia Todrina, cu ani grei de experienţă în serviciul metodic, repetând în faţa oglinzii, pe care o ţinea permanent pe masă. Orice comunicare, prezentare de carte (aici chiar avea talent, pentru că după ce o ascultai te duceai numaidecât să găseşti cartea şi nu aveai răbdare să începi lectura ei) etc erau cizelate până la strălucire. Acum ştiu că toate erau din respect pentru participanţii la evenimentul respectiv, dar şi din respect pentru persoana proprie. Câtă dreptate avea, să persevereze atât de mult, m-am convins mai târziu, când am început să pregătesc prezentările proprii şi seri lungi, mai ales cele din ajunul evenimentului recitesc de mai mult ori cele scrise şi constat că nu-mi ajunge exact o zi pentru a ajunge la perfecţiune (după părerea mea, desigur).
Este extrem de important să te încadrezi exact în timpul acordat, să formulezi ideile simplu şi concis, să vorbeşti clar, pe înţelesul tuturor, să poţi prinde atmosfera şi dispoziţia sălii.
Toate acestea vin în timp, odată cu acumularea experienţei, dar unele sfaturi nu strică. Experţii domeniului au ceva de spus?Vera Osoianu
Filed under: formare profesionala continua
