Într-o grămadă de căcat, dialoghează limbricoaica mamă cu limbricuţul mititel. Micuţul întreabă: - Mamica, mamica, uite-te cât e de frumos în jur, cât este de verde, păsărelele cântă, uite acolo curge un pârăiaş, soarele straluceşte. Di şi noi stăm în mojila asta de căcat? - Înţelegi fecioraşule, există aşa noţiune – “patria”.