Greu, dar nu imposibil. Sa iti remodelezi corpul. Iti juri, promiti si scrii pe usa de la frigider, rupi in doua vointa, mergi la nutritionist sau guglesti, tii o dieta, masori, cantaresti, faci sport, si la sala si acasa, te duci la un salon unde te baga niste oameni in niste aparate si te electrostimuleaza, te transpira, te ung, te maseaza, te exfoliaza si te taxeaza. Greu, costisitor, dar nu imposibil. Pentru ca iti poti pacali organismul. E usor de negociat cu el, corpul nu gandeste. Tu-l inveti, dezveti, controlezi, directionezi.
In ultima vreme, ma mai interesez si eu, in stanga si’n dreapta, cam care’s totusi regulile alea pentru o alimentatie corecta, care-s principiile sanatoase de viata, cam care e pana la urma directia buna de mers, dupa 30 de ani. Pentru ca nu mai pot si nici nu vreau sa ma mint. Orele de nesomn se vad sub ochi, E-urile de la KFC – pe fund, munca de la birou – pe cocoasa …
Detoxifierea – foarte la moda. Tot vad, in reviste, pe reclame, la “Travel and living”. Din cand in cand, imi detoxific organismul si simt si eu, cum gandesc mai clar, tonusul salta, tunelul dispare, iar tenul se lumineaza. Minte sanatoasa in corp sanatos – parca asa era :) ?
Dar cu sufletul, ce fac cu sufletul? Cat patrunjel, morcov si lamaie nu as manca, tot nu se vor inmulti banii pe care-i castig, iar stresul nu va disparea asa, pur si simplu, ca am tinut eu o dieta :) .
Cum sa-mi curat mintea de toate gandurile negative care-mi trec prin cap, fie ca vreau, fie ca nu. Cum sa invat sa gandesc pozitiv? Cum sa curat otrava pe care mi-o lasa altii in suflet? Ce fac cu oamenii pe care-i stiu apropiati, dar simt ca-mi insufla tristete, frica, toxicitate … Ce fac cu emotiile destructive? Cum imi detoxific eu sufletelul?
Am atatea de facut, de invatat, de aruncat, de meditat, de construit, de aflat. Trebuie sa ajung in atatea alte locuri, sa cunosc atatia alti oameni… Dar, asta e inceputul.
Azi – sunt atat de optimista si fericita. Nu stiu de unde atata energie si incredere si ma rog sa fie doar inceputul. Am un sentiment, de parca pana acum, nu mi-am dat seama care e problema, iar azi, nu doar ca am identificat-o, dar am si 3 randuri de solutii pentru ea. Si am si rabdare s-o iau pas cu pas, facand conexiunile corecte, spre ceva luminos, ceva … albastru.
Nu am avut niciun fel de vis, nu am citit vreo carte inteleapta, pur si simplu … simt, ca de azi – totul va fi mult mai bine pentru mine. Si nu va fi “greu, dar nu imposibil”, ci natural, usor si placut. Ca un iaurt degresat cu capsuni proaspat culese, taiate in forma de inima ;) .