Săptămîna modei de clasă şi-a dat startul ieri la Paris cu un show de zile mari, aşa cum obişnuieşte să surpindă de fiecare dată excentricul Galliano pentru Dior, indifirent dacă e vorba de pret a porter sau haute couture. Important e totuşi faptul că fiecare zi din programul săptămînii a combinat prezentări ale membrilor permanenţi ai Camerei Sindicale de Haute Couture, precum şi membri corespondenţi. În prima zi au avut loc prezentările caselor Alexis Mabille, Cristophe Jose, Bouchra Jarrar, Dior şi Armani Prive. Pozele de la prezentări mi-au făcut clară diferenţa dintre haute couture-ul autentic, nobil pe care se pare că unele case de modă îl au drept ADN şi cel educat şi învăţat al noilor membri.
Să revenim la Dior...Galliano este geniu... De fiecare dată cînd îi văd colecţiile abia de îmi pot ridica maxilarul. Femeia de pe podiumul colecţiei haute couture primăvară-vară 2011 pare a fi o transpunere în viitor a eleganţei postbelice marca Dior. Galliano s-a insiprat aproape obsesiv din ilustrările de modă create de Rene Gruau de-a lungul secolului 20 pentru acestă casă de modă şi s-a ambiţionat să transpună cu ajutorul broderiilor geniale fiecare umbră şi întreaga paletă de culori a maestrului. Designerul a redat firesc acurateţea şi perfecţiunea în detalii a siluetei anilor 50: sprîncene bine arcuite, conturul ideal al buzelor roşii, forma suspect de corectă a mînilor redată de mînuşile lungi din mătase şi buclele imortalizate parcă pe veci...
Creaţiile Dior mi-au amintit de orele de artă plastică din liceu şi diversele tehnici artistice pe care le-am practicat. Aveam o hîrtie, o paletă de culori şi tubul de la un pix, picuram puţină apă, puţină culoare şi suflam pînă se formau diferite forme în degradeuri de culoare. Ei bine, Galliano a folosit tulul pentru interpretarea vestimentară a acestei tehnici de pictură. Rezultatul- excelent...






































Galliano în persoană epatează la fiecare ieşire a sa...