Rătăcesc şi eu, cîteodată, pe site-urile astea de socializare. Am o grămadă de lume dragă, plecată departe de la Moldova. Or, ei nu au plecat din Moldova, ci de la Moldova. Iar această expresie care, deşi e deranjantă, este poate pentru unii din ei o exprimare a faptului cit de mult şi-au dorit altă viaţă şi cît de mult au dorit să scape de Moldova.
O mare parte din ei au reuşit, mai mult sau mai puţin, să înceapă o nouă viaţă şi să înţeleagă ce înseamnă a nu trăi la Moldova. Apare şi pasiunea pentru alte lucruri decît serviciu şi remont în fiecare vară. Viziteză oraşe şi locuri frumoase şi sunt foarte fericiţi. Ma uit la pozele lor, din America, Italia, Canada, Spania şi toţi scriu „Visul văzut cu ochii”, „Suntem fericiţi şi împliniţi” sau „Aici ne este cel mai bine”, etc. Sunt foarte multe din astea.
Şi, cu toate că din pozele celea chipurile îmi zîmbesc, mă cuprinde atîta amărăciune cînd le privesc. Sunt mii de oameni, fericiţi, dintr-un singur motiv: că au plecat şi că au scăpat de Moldova. După ce au făcut universităţi, facultăţi şi masterate, marele vis pentru unii moldoveni a fost de a pleca cît mai departe de casă.
Regretabil e că acest vis devine, tot mai mult, la modă, pe o parte, şi că sunt factori care alimentează acest vis, pe de altă parte. Unii sunt fericiţi că au scăpat de Moldova, iar alţii sunt fericiţi că mai scapă şi ei, la rîndul lor, de grija unor moldoveni care aşteaptă de la stat locuri de muncă şi salarii decente ca la Europa.
Astfel, cum nu ai da, beneficiul e reciproc, poate de asta şi visăm atit de mult şi bine?!
