Uşa-i închisă

Stă în prag, nuştie ce sa facă. Să intre sau să tacă?  Uşa era nu demult puţin deschisă, dar ce-i pasă? dacă casa e pustie. Uşa deja nu-i cea frumoasă, n-am idei de a o înfrumuseţa, e aşa cum va mai fi cîndva. Coridoare lungi, pustii, tapete rupte de demult, podelele scîrţîe sub greutatea corpului ce nu-l simt. Pereţii sumbri ca şi sufletul meu.
Geamuri, unica privelişte ce se deschide, numai că este,încă, sticlă. Sunt mai sărac decît pustiul. Va începe şi uşa a  scrîţîi de atîta chin, de primblări fără sens. Voi primi duşul, mă voi scufunda sub apa dulce, voi citi. Cafeau ce o ador, o să-mi fac. Mai trăiesc pe plac. Aş dori să văd totul în culori deschise, multe ce mai doresc, din celea ce nu se mai împlinesc. O aştept. Să bată-n uşă!