Acum revin prin rafturile colbăite ale dulapului de amintiri pentru a mă regăsi la clipele cînd plecam să mă înscriu la şcoală. Eram cu mama, am discutat cu prima mea dirigintă. Mi s-a părut să fie o fire gingaşă, înţelegătoare, predispusă pentru a da multe întrebări la care zîmbea. Pe azi pe mîine trebuia să fiu şcolar în clasa întîi, pe atunci încă şcoala medie numărul 19. Nu ţin minte ce emoţii îmi învăluia lumea misterioasă aşa zisei "şcoli" de care auzisem de la rude, părinţi şi mulţi alţi oameni, nici nu mai ţin minte în detalii cum mi-am petrecut zilele în bănci pîn prin clasele a 7-8. Deşi cîte ceva s-a memorat în mintea mea mică şi naivă în specificul vîrstei. La prima oră ne făceam cunoştinţă, profesoara numea după lista registrului pentru fiecare nume şi prenumele de familie, auzinduse elevul se ridica din banca cea mică, se prezenta. Eram obişnuit acasă să fiu numit Vaniuşa şi la întrebarea învăţătoarei, "Ion ****(conspiraţie)?" nu înţelegeam cu-i se adresează, privirile mele s-a ţintiseră la clasă, iar a clasei spre mine, am înţeles că acel "Ion" sunt eu, clasa a rîs. Mai apoi am început să fiu scris Ivan, ca în documente. Atunci prima dată m-a atins problema lingvistică, la care acasă dădeam sute de întrebări, unde nu primeam răspuns şi în plus la aceasta deranjam părinţii cu multe întrebări, motivul e că nu-mi puteau răspunde. La început doream să învăţ mai bine, dar mai apoi nu luam în serios, învăţătoarea mă aprecia subiectiv, mă stresa. Eram nu dintre fruntaşii clasei după năzdrăvănii, nici nu doream să fiu, de atunci am înţeles că cu forţa nu faci nimic. Pe lîngă forţă mai este şi cuvîntul. La şcoală am primit printre primele lecţii de viaţă, sunt mulţumit şi nu regret la nimic, n-am pierdut multe. Eram prea încăpăţînat pentru a mai înţelege toate lucrurile cum ar trebui să le înţeleg. îmi plăceau lecţiile de istorie foarte tare, mai ales după ce am primit un 5 la prima mea profă care a trezit pofta de a studia această disciplină. Nu-mi plăcea cel mai tare limba franceză, era ceva insuportabil. Nu duceam dorul de lecţii. Îmi plăcea să citesc...
(cîndva,va mai apărea şi prelungire)
