Hai să uităm că ne-a fost trist în doi,Şi să uităm că ne-am uitat odată,Să mai uităm cum ne-am pierdut de noiŞi –am dat cu împrumut simţirea noastră toată.
Hai să uităm că am iubit pe rîndCă ne-am rănit pe rînd cu-ale noastre intereseCă am visat pe rînd la antonime fericiriCă am uitat cum e cu-adevărat să-ţi pese.
Şi dacă peste ani-ţi vei aminti Ce calde îmi erau scrisorile de dorNu te mai chinui cu triste amintiriCăci toate au un timp al lor.
