Oamenii cu puţină carte îşi pun puţine întrebări. La cele care par complicate au răspunsuri mai mult decât simple, aş zice tranşante. Identitatea populaţiei din Republica Moldova, o necunoscută, o dilemă? Nicidecum, vor spune foarte mulţi: “noi suntem… moldoveni”. Şi atunci, de ce de 20 de ani se tot bate apa în piuă prin ziare, televizor, dezbateri cu această identitate? Inteligenţa populară va explica simplu: ”pentru că voi, ăştia, cu facultăţi şi care ştiţi trei neologisme în cruce, nu vă puteţi aprecia”. A aprecia, a ajuns în Moldova un cuvânt la modă. A te aprecia înseamnă a te decide, a te hotărâ, a te determina. Vine din rusă, ca multe dintre cuvintele care vor să spună ceva “cultural” şi este o calchiere de la “aprediliti”. Apropo, a vorbi “cultural” este tot o calchiere la modă. S-a format de la rusismul “culturno”, adică ”civilizat”. Moldovenii se odihnesc cultural, mănâncă cultural, se ceartă cultural. Des o să-i auzi: “uăi, şii mai cultural”.

 

Aşadar, aprediliţi până la ultimul fir de păr, mulţi afirmă destul de cultural: suntem moldoveni şi punctum. Totuşi, cine crede că îi blamez pentru asta, greşeşte amarnic. Eu îi înţeleg. Unele lucruri chiar sunt complicate. Persoanele care văd lumea în alb şi negru au o problemă atunci când recurg la procedeul de despicare a firului în patru, în încercarea de a lămuri chestiuni dificile. Pe cine blamez cu adevărat? Păi, pe intelectuali. S-au îndepărtat atât de mult de oamenii simpli, încât şi-au pierdut rolul de locomotivă a societăţii. Cu poporul trebuie să ai răbdare, să duci multă muncă de lămurire. Este normal ca el să vrea mai întâi pe limbă şi după aia limbă. Problema este că omului nu i s-a explicat: una alteia nu încurcă, dimpotrivă… Niciodată nu o să ai ce să pui pe limbă dacă nu ai o limbă. Este o axiomă. Faptul că ţi se aruncă fărâmituri de la o masă bogată şi te mulţumeşti cu ceea ce pică, este o eroare care sporeşte întunericul.

 

Deci, cum să-i explici omului, că anume culturalizarea duce la civilizare? Cum să ajungă şi la creierul moldoveanului, faptul că ştiindu-şi bine limba, oricum ar numi-o, va ajunge mai bogat, mai respectat? De ce nu înţelege omul, că numai cartea, educaţia, şcoala va putea să-l salveze din întunericul minţii, al sărăciei? Iată care sunt provocările pe moment al intelectualilor. Mai întâi trebuie să ardă aceste etape şi abia atunci va fi capabil poporul să discute despre identitate. Asta, dacă între timp se va fi deşteptat.