Demult nu punesem mîna pe carte în mijlocul nopţii. Nu pot citi ziua, e ceva insuportabil de a înţelege frumuseţea cuvintelor citite atunci cînd mereu cineva face gălăgie, întrerupe nenumărate ori, deranjează. Acum citesc şi sunt bucuros, nu e plictisitor, e amuzant. Niciodata nu l-am citit pe Dabija,însă acum mi-am schimbat părerea. Citesc romanul "Temă pentru acasă" am ajuns la pagina 119 în 4 ore şi cred că cu aşa entuziasm termin cartea repede. Sufletul parcă înviorează citind bucuria, nedreptatea şi dragostea personajelor centrale. Îmi place. E ceva deosebit. Îmi place istoria şi citisem multe despre comunism. Privisem filme. Însă a citi e cu totul alt ceva, citind te scufunzi în lumea acelor oameni care au imaginaţia de a reda acele evenimente.