“Nu merita sa ai libertate, daca aceasta nu include si libertatea de a face greseli.” Mahatma Gandhi, prin secolul trecut.
M-a dus aseara gandul la … greseli. Cum le facem, de ce, ce facem ca sa le reparam, cum le ingropam si ne prefacem ca nici nu s-au intamplat. Stiu, si biserica, si parintii, si cel mai bun prieten, si chiar si seful, daca e in mood bun, iti spun ca greseala “e omeneasca”, dar, de ce, totusi, gresim? Si de ce gresesc altii cu noi?
De ce gresim?
- Pentru ca ne grabim sa luam o decizie. Stiu, femeile se bazeaza pe faimosul lor instinct, dar daca sunt sanse ca decizia sa ne schimbe cursul vietii, sau depind si alti oameni de ea, eu zic ca un sfat util ar fi s-o lasam la dospit. Ca nu degeaba au zis unii inaintea noastra ca “Graba strica treaba”. Si mai bine gresim, amanand, decat actionand din nerabdare, neatentie sau iuteala
. - Pentru ca uneori, suntem ignoranti. Da, da, ignoranti. Ne este lene sa studiem, sa analizam, sa „ne gandim”. Abia dupa ce vedem ditamai EROAREA produsa, incepem sa ne dam palme, ca puteam sa evitam, ca puteam sa prevenim. Daca studiam, daca analizam, daca ne dezmorteam, daca “biruiam” lenea . Asta e dovedit chiar stiintific. Conform unui studiu, s-a ajuns la concluzia ca, daca un om îndeplineste sarcini repetitive si monotone, creierul intra involuntar în repaus cu aproximativ 30 de secunde înainte de a lua o decizie gresita.
- Gresim cand ne speriem, cand intram in panica. Daca nu avem mintea antrenata si suficienta experienta, daca increderea isi ia liber, in momentul in care trebuie sa luam repede o decizie, panica isi spune cuvantul.
Gresim noi, gresesc si altii. Reparam, iertam, trecem peste, repetam … si tot asa.
Mi-am amintit aseara cum am pierdut luni in sir, mai demult, parcurgand filmul unei “relatii”: ora cu ora, zi cu zi, cuvant cu cuvant, iar si iar, ca sa-mi dau seama unde am gresit eu si unde el. Poate s-a uitat portarul mai ciudat la el, cand a intrat penultima data la mine in bloc, si s-o fi gandit ca mai intrase si altcineva la mine in bloc? Poate ca atunci cand a zis ca mai trebuie sare in bors, mi-a dat de inteles ca nu aduc suficient condiment in relatie? N-o sa aflu niciodata…
Ce am aflat eu, intre timp: este mult mai simplu de trait atunci cand lasi la o parte toata parerea de bine despre propria persoana, iti calci pe “orgolii”, admiti ca si tu faci greseli, ti le recunosti, ti le ierti si te duci pe unde ai produs daune morale sa ceri iertare. Caci iarasi, altii de dinaintea noastra, au zis ca “Greseala recunoscuta este pe jumatate iertata”. Este greu prima data. Dar imediat dupa, simti libertatea la care se referea Mahatma Gandhi 
.
