Aruncându-ne în urmă Ochii noştrii sufleteşti Către anii din vechime A vieţii creştineşti, Mintea noastră se uimeşte De sfinţenia de-atunci, Limba fără grai rămâne, Ne simtim ca nişte prunci. Căci vedem păgânătatea Dând război necontenit Adunările creştine Din Apus şi Răsărit. Şi aflăm credinţa sfântă Ca un foc atunci arzând Iar Biserica în culmea Biruinţelor [...]