Să lăsăm la o parte demnitatea și drepturile omului, atunci când vorbim de Republica Moldova, la moment. Este o temă dificilă, care nu poate fi abordată într-un singur articol.
Doresc să fac doar niște precizări, la capitolul unor demnitari de stat, care își permit luxul de a fila și de a persecuta orice persoană inconvenientă, chiar și în fața jurnaliștilor.
Imediat după scandalul recent din fața executivului, când un reprezentant al unui post privat de televiziune a fost bruscat de angajatul Guvernului, iată că șeful cabinetului de miniștri ”trimite băieții să se clarifice” cu un funcționar public, adică – cu mine, cel care ”a deranjat presa”. Ghinion, nu alta. Și chiar dacă acest funcționar public își făcea meseria, fiind angajat al Serviciului de presă al Parlamentului, prin intervenția obișnuită, de a crea condiții oprime pentru reprezentanții mass-media și persoanele publice, intervievate.
Mai multe puncte din articolul 3 al Regulamentului Serviciului de presă al Parlamentului stipulează, printre altele, organizarea şi asigurarea contactelor ale mass-media cu conducerea Parlamentului, cu membrii Biroului permanent, ai comisiilor şi grupurilor parlamentare etc., fapt despre care nu putea să știe premierul, deprins cu alte reguli, mai neoficiale, probabil. Dar, putea să intuiască, cel puțin, dacă dorea.
Momentul de bază, tergiversat, adică ”conflictul”, are o explicație mult prea simplă: în momentul când Filat a fost înconjurat de presă, am intervenit operativ către presă cu sugestia de a-i permite persoanei intervievate să treacă la pupitru, special amplasat pentru declarații de presă și aflat la doar doi metri depărtare. În caz că începea să vorbească, nimeni deja nu era în dreptul să se implice (cu excepția președintelui Parlamentului). Respectiv, intervenția a fost motivată (se crea dificultate la ieșire din sala de ședințe, iar persoana vizată încă nu a început să vorbească) și se încadra perfect în Regulament.
Una ar fi fost rău – premierul nu avea să apară în cadru, înconjurat de mulțime, fapt ce ar crea iluzia unei popularități nemaipomenite. Ar fi stat oficial, la pupitru, ca și colegii din alianță, care demult s-au conformat experienței europene de comunicare cu presa. La acest lucru abia acum m-am gândit, după ce am fost atacat, public.
În final, declarațiile de genul ”lăsați voi presa”, ”nu vă ocupați cu presa” și ”trebuie să fiți mai amabili cu presa” denotă un singur lucru: s-a dorit un show-off în fața camerelor de luat vederi, cu orice preț. Dezgustător.
Filed under: politica
