În momentul în care scriam articolul de mai jos, aveam în minte o singură persoană care s-a acoperit de toată jena posibilă în Republica Moldova. Credeam că nimeni, cel puţin săptămâna aceasta, nu o să fie mai penibil decât, ta-da-dam, domnul George Damian. Ceea ce a publicat recent în ziarul Timpul ar trebui să-l ţină cam o lună în casă. De ruşine, nu de alta. S-a grăbit, însă, domnul Vlad Filat să-l însoţească pe piedestalul penibililor şi al dătătorilor în bară. În ordine cronologică vom începe cu acest respectabil, până acum, domn Damian.

 

Să facem prezentările de rigoare: George Damian - un tânăr jurnalist, cu master şi facultate, ce locuieşte la Bucureşti şi scrie inclusiv pentru ziarul Timpul. Până aici nimic detestabil. Mai mult, opiniile distinsului erau destul de pertinente. Pertinenţă care s-a terminat ca un zbor frânt la ultimul articol în care compară presa din România cu… ţiganii. Să compare, are opinii şi libertate de expresie, veţi spune. Da, dar libertatea de expresie a domnului Damian trece în rasism, xenofobie chiar. Sincer, atâta ură faţă de o etnie n-am întâlnit demultişor. Iată ce zice: „Ţiganii nu pot trăi independent de alte comunităţi, ei trebuie să ofere servicii sau să trăiască pe spinarea altora, modelul lor economic nu este bazat pe producţie – vânzare ci pe exploatarea producţiei altora. Astfel că atunci când au ajuns în Transnistria, unde Ion Antonescu vroia să-i colonizeze permanent, ţiganii din România au murit de foame. Au existat câteva masacre ale ţiganilor – însă mare parte din ei au murit pentru că nu avea din ce să trăiască. Ce puteau să facă? Să-şi vândă flori între ei sau să se fure reciproc?” Aşadar, nici nu mai contează că George Damian a avut intenţia de a înfiera furtul intelectual des întâlnit în presa din România. Asta, din moment ce susţine că ziariştii sunt trândavi ca şi ţiganii, care, bizar, ar fi murit în Transnistria de… lene. Domnule Damian sunteţi un rasist. Ceea ce spuneţi nu vă face deloc faţă.

 

Şi eu îi urăsc pe leneşi, paraziţi, dar, spre deosebire de dumneavoastră, sunt absolut conştient că aceştia există printre ţigani, la fel cum există şi printre români, români basarabeni, ruşi, americani. Nu puteţi arunca anatema asupra unei etnii. Aveţi puţină decenţă, vă rog! Chiar atât de mult vreţi să şocaţi opinia publică doar pentru a vă simţi băgat în seamă? Ştiţi ce aţi făcut? Aţi dat o palmă zdravănă ziarului care vă preia articolele. Staţi să vedeţi cum vor reacţiona organizaţiile ce militează pentru egalitatea în drepturi. Domnule Tănase, de data asta nu este vina dumneavoastră directă, dar blazonul Timpului s-a ales cu încă o pată. Abia aţi reuşit să ieşiţi dintr-o contră puţin plăcută cu nişte tineri şi s-ar putea să vă pomeniţi cu un scandal mai mare. Unul ce ţine de rasism, maestre. Le daţi apă la moară celor care vă numesc fascişti, rasişti. Acum chiar au despre ce cârcoti comuniştii.

 

În ceea ce vă priveşte, stimate domn Damian, o să vă spun nişte lucruri simple despre această parte ruşinoasă a istoriei Românilor: deportarea ţiganilor. Nu sunt istoric, dar cunosc relativ binişor povestea. Rromii au ajuns în Transnistria mai mult forţat. Au fost dislocaţi aici şi, practic, abandonaţi. Nu li s-a dat mâncare, nu li s-au oferit condiţii de trai. Dumneavoastră vă aşteptaţi să cultive pământul şi să-şi procure singuri hrana ? De acord, dar până la roadă ce să mănânce, vânt? Gândiţi atât de inuman, încât mă întreb, cum se face că articolul dumneavoastră mai este încă pe site şi nimeni nu a schiţat nici măcar un gest de protest? Poate pedeapsa cea mai mare pentru dumneavoastră nu va fi admonestarea ieşirii rasiste, dar faptul că nimeni nu o să vă bage în seamă. Ceea ce este de 10 ori mai jenant pentru un ziarist. În consecinţă, asta vă urez!

 

Cât de penibilitatea domnului Filat, totul este clar. A reacţionat ca un mare boier, deranjat de una dintre slugi. Nici nu trebuiau cuvinte, domnule Filat. Privirea dumneavoastră spunea totul în momentul în care aţi aruncat-o spre respectivul ins. Cine ştie ce vroia să facă, sireacul? Poate intenţiona să vă ajute. Cu siguranţă îşi făcea meseria. L-aţi nimicit din ochi şi în loc să rezolvaţi problema, în loc să-l chemaţi lângă dumneavoastră şi să-i explicaţi calm să vă lasă în pace, l-aţi alungat cât colo. S-a văzut cu ochiul liber că aţi avut o zvâcnire de dictator. Ştiu, puterea este un drog care ia uşor minţile. Un bărbat, însă, trebuie să reziste. O să preiau din folclorul domnului Damian un proverb rasist: “dă-i ţiganului putere şi primul pe care o să-l spânzure, va fi tatăl său”. Poate nu sunteţi de vină dumneavoastră. Poate aţi avut o zi proastă, consilierii v-au lăsat baltă în faţa unei armate de jurnalişti şi, colac peste pupăză, aţi fost hărţuit de un angajat zelos. Chiar şi aşa, trebuia să vă reţineţi.

 

De altfel, mulţi mi-au sărit în cap la episodul în care povesteam cum am stat pe întuneric, fără să pot intra la întâlnirea domnului Filat cu studenţii basarabeni de la Bucureşti. Am simţit atunci că nu mi-a înţeles nimeni demersul. Nu mă deranjase că am stat păzit de dârzii bodyguarzi ai premierului. Nu. Am fost agasat de faptul că prea s-a înconjurat de paznici, consilieri, purtători de cuvânt, femei de serviciu sau, pur şi simplu, băieţi. Aşa pierdeţi contactul cu oamenii, stimate domn Filat. Vă îngrădiţi prea mult, iar asta nu este bine. Vă mai amintiţi legenda cu împăratul roman care avea un om lângă el ce îi şoptea că era muritor? Cred că ar fi cazul să vă extindeţi personalul cu încă un angajat. Nu credeţi?