Niciodată n-am scris ceva mai amănunţit cum trăiesc clipele de bucurie, înviorare, plăcute, de obicei în blog scriu într-o nuanţă puţin pesemistă, nu prea colorată, evenimentele au o desfăşurare tristă. Acum am să încerc să descriu ce înviorează şi face a fi în al nouăle cer. Nu aşa de des mă simt fericit cum aş dori, dar sunt şi momente foarte frumoase, care nu le pot uita.E greu de lămurit, e ceva deosebit, e momentul cînd lumea e cea mai bună şi atunci eşti cel mai vulnerabil, fiindcă se găseşte un om bun care poate să-ţi strice dispoziţia foarte uşor. E ceva cum ai mînca un tort foarte mult dorit, sau unui sărut dulce după un timp cînd n-ai simţit buzele cuiva. Inima se începe a bate mai repede, începi a tremura puţin, parcă un ocean întreg de cade peste tine pîn la momentul culminant cînd îţi dai seama că totul e în urmă şi eşti doar tu, şi emoţiile de fericire, apropo mai sus nu e descris sex, altă dată voi scrie. Starea de drogarea prezentă de obicei nu ţine prea mult timp, dacă e ceva mai îndelungat atunci de la mine cineva ascunde adevărul. Nu e cea mai frumoasă descriere de bucurie, dar altfel acum numi vine nimic în cap ce să scriu, dar aşa de tare doream s-o fac, poate revin peste un an şi voi citi, voi zîmbi şi voi încerca din nou ceva să scriu despre bucurie, despre aşa noţiuni pot scrie la nesfîrşt. BUCURIA e cînd te scoli dimineaţă alături de iubita ta, e atunci cînd copilul tău vine la tine şi te roagă săl ajuţi, e atunci cînd te uiţi în urmă şi înţelegi că ai realizat multe din cele ce cîndva erau visuri, e atunci cînd stăteai c-o fată în parc şi vorbeai despre nimic şi acum e soţia ta, e la orice colţ neaşteptat, bucuria e tot, bucurie suntem noi.
