V-am mai povestit de varul meu. Azi – o alta amintire din seria “Foaie verde carabuz, barbati ca-n Moldova, nu-s”.
Cand s-a insurat varul meu, am avut emotii mai mari decat mirii, nasii si tot neamul nostru mare, luat impreuna. Am avut buchet special in piept, o rochita noua, prima data mi s-au facut bucle cu “ploika” mamei, am depus flori la Stefan cel Mare, la Mihai Eminescu. O nunta bogata, la cafeneaua Noroc de la Buiucani, cu Gheorghe Urschi, cu Stefan Culea etc etc. V-am mai povestit eu … Mireasa personal m-a “legat” cu o bluza frumoasa frumoasa, de “fata mare”. Era un vis.
Eu nu stiu cum e pe la altii, dar la mine in familie, nasii sunt a doua pereche de parinti, asa ca, peste vreo 3 luni, cand timida, cumnata mea a intrat in casa, imbracata intr-un sarafan de gravida, in unanimitate s-a luat decizia ca ea sa se mute la noi. Varul era tot timpul pe drumuri, “biznisuri intelegi;)”.
Mi-aduc aminte, suna telefonul – “Sun din Murmansc, zi-mi repede ce faceti”? Si pe la jumatatea frazei mele, se intrerupea 
…. Deh, nu existau mobile, se faceau greu comenzi telefonice intre orase. Cine era in 3 minute la usa? Varul. De unde suna? De la telefonul public din fata blocului nostru, cu 2 copeici. Ne umplea de cadori, de surprize si de buna dispozitie. Tot timpul. Ca si acuma 
.
Mi-aduc aminte expresia cumnatei mele cand il vedea in hol, stiindu-l prin Alma-Ata sau alt oras indepartat. Era atata caldura si iubire in privirea dintre ei, incat ma retrageam, rusinata, in camera mea. Sa nu stric un moment atat de frumos… Cand burta cumnatei mele a crescut suficient cat sa nu mai plece varul meu nicaieri, in casa s-a instaurat o stare generala de asteptare. Si iata ca a sosit momentul. Masina, acceleratie, spital. Intr-o ora, varul se intoarce acasa. “Trebuie sa asteptam”. Se nastea natural, cand si cum dadea Domnul si in functie de noroc si priceperea doctorului. Din sfert in sfert de ora, varul meu suna la spital, pana, pe la 23.00 i s-a luminat fata, colturile gurii s-au dus spre urechi, ochii s-au facut mici si ne-a zis: “Baiat”. Vreau sa zic ca noi toti ne-am pregatit temeinic de venirea nepotului meu pe lume. Lazi de sampanie, icre rosii, negre, gaini “capcionite”, masline spaniolesti etc etc asteptau acest argument puternic: ”Baiat”. Intr-o jumatate de ora s-au prezentat la noi toti. Si cand zic Toti, credeti-ma, nu exagerez, erau Toti.
Slava Domnului, am avut suficiente momente de bucurie in viata, dar o sa tin minte acea noapte minut cu minut. Toate emotiile, in ce ordine au venit Toti, ce am pus pe masa, cat s-a baut, cat s-a dezbatut. Evident, dupa ce ne-am asigurat ca mama si copilul sunt bine, am lansat dezbaterea publica “Ce nume va avea Baiatul”. Stefan, de la Stefan cel Mare, Mihai, de la Mihai Viteazu, Vasile, ca asa-l chema pe un bunic si era si-n ajun de sf. Vasile … Harmalaie, ciocnit de pahare, toasturi, imbratisari si discutii aprinse despre importanta lui Stefan cel Mare si Alexandru Ioan Cuza in istoria romanilor. Iar varul meu, care statea in capul mesei, cu ochii tot mici si zambetul tot larg, s-a ridicat si a anuntat ca-i da primului sau fiu numele nanasei lui (adica mama mea 
, dar asta nu ca ma laud ). Si asa s-a rezolvat cu numele, pentru ca nimeni nu a avut absolut nimic de obiectat. Oamenii aia au luptat, au facut uniri, au scris Luceferi, dar tot nanasa era mai draga si mai apropiata de sufletul lor.
A fost primul bebelus pe care l-am vazut de aproape si am avut voie sa pun mana pe el. L-am iubit din clipa in care varul meu a inchis telefonul si a zis “Baiat”. Din spital, ei s-au mutat acasa la ei (blocul vecin, ca asa e neamul meu 
, nu putem sta departe unii de altii) si eu m-am mutat si eu. Primul lui gangurit, primul plans, primul dinte, primul pas, primul cuvant. Nu am ratat nimic. Il imbracam in hainele aduse de taica-sau din Germania si il scoteam, mandra, de 4 ori pe zi la plimbare. “Retraiam”, pentru ca nicidecum nu reusea sa-mi pronunte numele (cam lung, i-adevarat, nu ti-e “mama”, “tata”, “caca”, “papa” )
Azi a implinit 20 de ani. L-am sunat (se emotioneaza foarte tare cand ma aude ). “Sunt la colegiu, la pereche” (pereche inseamna ore de curs :)). Cand l-am intrebat ce-si doreste, la 20 de ani, mi-a zis, dragul de el, batraneste, “sanatate” .
Nodu’n gat ma asteapta cand oi vorbi diseara cu var’miu si cumnat’mea.
Apropo, de 2 ani, deja nepot’miu ma ia de la gara si incearca sa faca totul ca varul meu. Este un baiat bun, silitor, cuminte, dragut (chiar frumusel rau ), innebunit dupa masini , respectuos … si presimt eu ca-l asteapta un mare viitor in fata . Noi ii suntem, oricum, alaturi.
La multi ani, nepoate !!!
