Mare eveniment mare. Nunta familiei Qq, deja la Chisinau (cu 2 ani in urma). Sunt avertizata in legatura cu locatia si participantii la eveniment, asa ca iau masuri din timp. Rochie de la o creatoare de moda din Bucuresti, pantofi Nine West, geanta Mango. Mediu 
. 
Cu vreo luna inainte de eveniment, ma regasesc pe “adnaklasnici” cu o fosta colega de clasa care, mare minune, e make up artist, hair stilist si in general, parea ca chiar Dumnezeu mi-a scos-o in cale. Mai ales ca la preturile din Chisinau, o fosta colega, careia ii eram si draga, nu mi-ar lua chiar toate pieile 
. Zis si facut. Ne intelegem de culori, de ora, de dorinte, sugestii. Ii trimit o poza recenta, ca sa aiba timp sa conceapa etc etc. Va dati seama, de-abia asteptam !!!! Mai ales ca eu NU cu machiajul profesionist si coafatul “stilat”. Deja ma simteam prost, Doamne fereste, sa nu arat mai beton ca mireasa .
Nu mai povestesc cum ajung eu la Chisinau . Cum fac conversatie in franceza tot drumul, ma tin de toate manerele cu toate mainile, cum la vama ne astepta un om ca sa ia cetatenii din masina cu care eram si sa ne roage sa luam niste 3 oameni necunoscuti care au fost intorsi de la vama … Este mult prea SF sa povestesc . Deci, in dimineata nuntii, o sun pe colega mea s-o intreb adresa exacta a salonului. “A, e perfect ca suni de la Botanica. De la Maritza iei un autobuz si ajungi foarte repede la Bacioi”. “Poftim? Unde? Bacioi?” “Da, satul Bacioi, am uitat sa-ti spun. Dar se ajunge repede”. Pantofii mei albastri de la Nine West ma imlporau sa ma machiez si coafez pe masura lor, ca altfel, anulam tot si ma bagam la un somn sanatos … Il sun pe nepot’miu. “Poti sa ma duci la Bacioi? Iti explic pe drum.” “Ajung in 20 de minute.” Cand m-a sunat sa cobor, m-am uitat pe geam. Stergea cu o carpa torpedoul, arunca nushce la gunoi si in acelasi timp isi aranja in oglinda parul . V-am zis ca e un scump !!! Urc, ii povestesc amuzata toata istoria cu programatul, cu pantofii Nine West, cu drumul nebun de ieri, cu nunta cu stil de diseara … Intram in sat si intreb primul om “Buna ziua. Va rog frumos, unde e coaforul?” “A?” “Frizeria unde-i?” “A?” “Unde va tundeti, frezati?” “N-avem”.
Intr-adevar, nu parea sa stie omul cine e hair stilist intr-o societate moderna. Astept sa iasa vreo gospodina din vreo oricare curte. Hopa, iese una, roscata, par tapat – pare perfecta. “Buna ziua. Frizeria?” “A, n-avem, am avut la Dom Byta, dar stiti … “. Va dati seama cam in ce stare incepeam sa fiu? Si-mi sare mie in ochi o placuta … pe care scrie Bubuieci. “Mai nepoate. Eu in ce sat te-am rugat sa ma duci?” “Bubuieci …” ”Precis nu Bacioi, mai lezanimo ?”. In fine, iesim din Bubuieci, cautam Bacioiul, salonul de coafura din Bacioi. Pe colega mea nu o vazusem de ani buni, pana ne-am povestit repede vietile, pana i-am povestit drumul de ieri, pretentiile de diseara, Bubuieciul, nepotul , au trecut cateva ore. Ce sa va zic? Draguta fosta mea colega, doar ca … acasa, a trebuit sa retusez un pic … ca eu nu mai eram eu . Iar pantofii albastri Nine West se prefaceau morti in papushoi . Amandoi .
Seara, nu am mai riscat si am rugat pe altcineva sa ma duca la nunta. Ca nu se stie la nunta cui ma ducea nepot’miu .
Altfel, e un viitor adevarat barbat .
