De-i frig, de plouă, de bate vântul, le vezi întotdeauna cum stau pe marginea drumului, după o tejghea improvizată. Vând ce au, ca să facă un ban în plus, căci pensia de râs pe care statul le-o dă tot statul le-o înghite.
Cum li-e obiceiul, aceste vânzătoare ale străzii vând ceea ce nu găseşti în majoritatea magazinelor – borş acru. După sărbătorile „la pachet”, de nărav moldovenesc, licoarea magică a femeilor se epuizează cât ai zice peşte, din primele ore ale dimineţii. Un al treilea Crăciun de-ar mai fi, că apă de făcut borş este!
Trist e doar că bietele vânzătoare îngheaţă de frig, din cauza „bunăstării” pe care le-o asigură statul în care au muncit o viaţă.
