Unu, am scris postul anterior înainte ca maestrul să-şi fi ascuţit peniţa şi să-mi fi dat replica în ziarul Timpul sau doar pe internet - nu ştiu exact, eu sunt în Bucureşti de unde văd Moldova numai virtual. Doi, când scriam nu ştiam dacă domnul Tănase va fi recţionat în vreun fel la ceea ce a apărut în blogosferă. Trei, chiar dacă ar fi tăcut, ar fi mers mai departe, înţelegeam şi nu o luam ca pe o ofensă sau capitulare - uneori tăcerea este mai grăitoare. Patru, editorialistul şi-a pus pe alocuri cenuşă în cap cu ultimul său articol, a admis micile derapaje pe care cred că le-am văzut. Cinci, se pare că domnul Constantin Tănase va avea blog. Asta pare mai mult decât interesant. Aşa că, deocamdată, pun şi eu punct acestui subiect.
Desigur, nu înainte de a vă invita să citiţi tot ce crede maestrul Tănase despre polemica stârnită de articolul domniei sale. Click aici. Copii, studenţi la jurnalism, jurnalişti, politicieni, cititori, gospodine, contabili, avocaţi, ţineţi minte: de aceea dânsul este cel mai bun, pentru că are capacitatea uluitoare de a înţelege repede cele mai noi, insolite fenomene şi de învăţa din fuga zilei. Jos pălăria! Apropo, pentru un comentator de pe site-ul Timpului, eu sunt un nene cât se poate de real. Nu exist doar virtual, respir, mănânc…
PS: Se pare că tot mai am a spune ceva 
. Nu ascund, mă simt mult prea zdrobit de articolul maestrului Tănase. Oare de ce nu o fi încercat să cuprindă şi alte articole din blogosferă în replica sa? De ce doar eu? Fără pic de onoare şi orgoliu, mă simt erijat într-un reprezentant al blogosferei cu care domnia sa a polemizat un pic. Mă simt ca un vârf bont de lance. Lance aruncată virtual spre marele ziarist. Şi când mă gândesc că am crescut ca om şi ca jurnalist citindu-l pe maestru… Nu-mi place să fiu în corul celor care îl huiduiesc permanent. Să fie clar, eu îi combat unele idei. Nimic mai mult, domnilor comunişti, care aţi răsărit pe reţeaua de facebook postând comentarii veninoase şi frecându-vă mâinile de plăcere că puteţi să învrăjbiţi nişte oameni ce, altminteri, se respectă.