Am spus-o de atâtea ori, încât a devenit o bătătură pe limbă: Constantin Tănase este în prezent cel mai bun editorialist din Moldova. Nu m-a deturnat de la această idee nici articolul dânsului, mult pe alături, despre bloguri. Am ţinut să-mi exprim poziţia din capul acestui post pentru a dezavua un pic din roiul de articole destul de dure la adresa maestrului. A dezavua, adică a dezaproba - asta pentru cei care îmi spun că scriu prea oficios. În fine. Deocamdată nimeni nu-l întrece pe bătrânul editorialist la ascuţimea ideilor, la profunzimea frazei şi la incisivitatea polemicii. Nimeni dintre editorialiştii moldoveni, desigur. Poate mai târziu. Poate peste ani se va ridica un flăcău şi va ajunge la înălţimea ştachetei ridicate de foarte multe dintre textele ziaristului Tănase. Acum, însă, este cel mai tare!
Cineva dintre comentatorii bloguleţui meu, cojocari.ro, îmi reproşează că m-am aprins repede şi am sărit prea ars după articolul maestrului. Cică editorialul respectiv ar fi arătat cu dejtul înspre doi bloggeri: Pavlicenco şi Dodon. Cică doar despre ei este vorba. Şi da, şi nu. Constantin Tănase a vorbit despre ei, accentuând pe Dodon, dar la început s-a referit la mulţi alţii. Citiţi atent! De altfel, îi dau dreptate editorialistului: blogosfera moldovenească este înţesate de texte, foarte mulţi moldoveni au bloguri, foarte mulţi le laudă, vorbesc despre ele în permanenţă… Numai că, nu ştiu de ce, Constantin Tănase vede în asta un lucru rău. Eu, dimpotrivă, un apanaj al democraţiei. Ce propuneţi, maestre? Să nu ne mai exprimăm? Să închidem gurile şi ideile noastre tinere în tărtăcuţe doar pentru că nu avem experienţa dumneavoastră în a le aranja simandicos în fraze? Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă simandicos, aici are sensul de rafinat.
Încă o dată. Singurul lucru pe care mi-am permis să-l reproşez marelui ziarist basarabean este faptul că, prin editorial le cere oamenilor să nu mai scrie pe bloguri. Le solicită să nu mai producă “logoree”. Greşit. Nu ştiu cum, dar această teză a dumneavoastră mă face să cred că aveţi un fel de zvâcnire comunistă. O reminiscenţă abia perceptibilă a educaţiei sovietice pe care, vrând, nevrând, aţi acumulat-o în tinereţe ori copilărie. Vremurile se schimbă. Cine, dacă nu dumneavoastră, trebuie să încurajeze comunicarea? Vă rog, domnule Tănase: combateţi ideile blogurilor - asta dacă dumneavoastră găsiţi că aveţi ce combate, dar nu vă urcaţi blogosfera în cap. Este o greşeală greu de digerat mai ales pentru tineri. Chiar dacă v-a supărat cohorta de bloggeri nemulţumiţi, sunteţi OBLIGAT să le înţelegeţi păsul. Au sărit de fund pentru că ei nu concep ca o personalitate de rangul dumneavoastră face apel… la tăcere. Atât am avut a vă ruga. În rest, fie că nu vă place ce scrie cutare, fie că vă nemulţumeşte logoreea altuia, nu-i interziceţi să se expună. Internetul nu este o sală de curs în care să-l reduci la liniştea de mormânt pe unul care face gălăgie. Gălăgia lipseşte în spaţiul virtual. Şi ştiţi de ce? O să citez ce spunea cineva într-un comentariu: “In partea dreapta de sus a monitorului este o cruciulita, cui nu-i place sa dea un click pe ea si sa treaca la alt site.”
PS: Pe facebook au apărut tot felul de bancuri legate de dezbaterea “Tănase versus bloggeri”. Unul dintre ele: “Ştiţi care este cea mai urâtă ocară pentru Tănase? Băi, bloggerule”. Tot pe fb, am văzut două iniţiative de protest. Prima chema tinerii să nu mai cumpere ziarul Timpul. În cea de-a doua, tinerii erau invitaţi să publice sub articolul editorialistului următorul comentariu: “am intrat pentru prima dată pe site-ul tău. Îmi place cum gândeşti. Ţine-o tot aşa”. N-am dat curs nici uneia. Eu mă limitez doar la a-mi expune părererile pe acest blog. Asta-i frumuseţea internetului, domnul Tănase. Îţi permite să fii liber şi să alegi.