Mi se incalzeste sufletul cand o ascult. Prima data am cantat-o in tabara internationala din Crimeea, “Artek”. In jurul unui foc de tabara, “reprezentanti” din 15 foste tari-surori. Amintiri, fara de care copilaria mea ar fi fost una banala. Iarna, miros de mare si de copaci de dafin. Geam cat peretele, spre mare, unde se filma un film cu Haratyan … In fine, poate alta data povestesc despre prieteniile legate si lectiile invatate in Artek.
Azi, ascult aceasta melodie, de tabara, de prietenie … de drum cu trenul la munte … 
. Cu aceeasi parere de rau ca unii prieteni nu au cum s-o inteleaga nici daca le-as traduce-o 
.
