Uneori imi place sa fiu “fata de dincolo”. De dincolo de Prut. Desi am 14 ani de coabitare cu aceiasi si altii, noi, prieteni romani, cand vine vorba de muzica .md sau .ru, de filme vechi rusesti, de traditiile “de neinteles”, de vizitele in Romania a fostilor presedinti rusi, de orice legat de Rusia, in plan politic, cultural sau social, sunt intrebata, consultata, si atent ascultata. Iar mie imi place sa raspund curiozitatilor :) .

Deja am renuntat sa repet ca am facut aproape dintotdeauna Craciunul pe 25 decembrie, ca in familie s-a vorbit romana, ca nu se vand tancuri in magazine si nu se vaneaza zimbri pe strada :) .

Am renuntat sa-i conving pe unii ca raketi nu exista, bomboanele Bucuria inainte erau mai bune, ca acum au fost inlocuite ingredientele, si oricum se gasesc si in Ro, ca sampania Cricova e vin spumant, ceva mai bun, dar tot vin spumant e, ca vinurile Milestii Mici sunt intr-adevar foarte bune, ca … etc etc … vechea poveste :) , stiti si voi.

Dar e atat de interesant sa-mi incep fiecare an cu “Ce misto, la tine mai vin odata sarbatorile ;) “. Intr-adevar misto, mai ales ca am inceput sa le simt “pe vechi” de cand sunt in Romania. Nu chiar ca traditie, mai mult din considerente economice, mai merg la munte dupa revelion. La cazare la hotel, subtil, mi se cer scuze anticipat, pentru ca “sunt rusi” in hotel si “nu garantam pentru liniste”. “La ei e craciunul”. Zambesc, iau cheia si ma duc in camera. Intr-adevar, se vorbeste in rusa, baieti cu borseta, fete lungi si blonde, seara pe hol se face un soi de repetitie generala, se bea si se imparte vodka cu vecinii, se socializeaza … In restaurante meniurile sunt scrise si in rusa … E de-a dreptul interesant. Sa-i vezi cum se mira de “preturile mici”. Si parca stau in acelasi hotel cu mine … :) . Cam aceleasi reportaje in fiecare an. Cum ei apreciaza sarmalutele si palinca noastre, cum danseaza sub Verka Serduchka si cum infrumuteseaza partia romaneasca frumoasele rusoaice. (care de fapt sunt moldovence sau ucrainence, dar fiti de acord ca suna mai bine “rusoaice” ;) )

Tocmai pentru ca nu-mi place (dar shhh, sa nu afle nimeni :) ) Revelionul, gasesc foarte amuzante petrecerile astea pe stil vechi. Intr-un an am fost in Moldova si pe 1 ianuarie am mers la tara. A fost foarte frumos. De dimineata, am plecat cu masina si 80 de km nu am intalnit nicio alta masina. La tara era nins, linistit si frumos. Au sarit imediat vecinele (inca nu erau “la Italia” :( ) sa ne invite acasa la ele. Izvar (vin fiert, dar fara fructe si scortisoara, cu zahar, piper si foi de dafin), mancare buuuuna, facuta in cuptor, imbratisari, amintiri, eh, cum numai acolo pot fi… Am remarcat ca niciuna din vecine nu mananca. Erau in post. Nu mi-a venit sa cred, imi povesteau cat de vesel au intalnit Anul nou, cum fac dintotdeauna mancarea “din ochi”, fara sa guste … Incredibil, zic eu. Sa tai porcul si sa-l mananci peste 2 saptamani …

Oricum, si anul asta voi petrece si “pe vechi”. In Ajun, niste Radu Captari, a doua zi o scripka la ureche, mie si doar mie … si de Revelion “pe vechi” – vechiul si bunul meu Brasov. Sper :) .

La multi ani tuturor ;) .