Sârma e aia din dreapta. Când am scos-o din prăjitură, avea lungimea unui deget inelar.
Ieri, ies din redacţie şi cobor la “Gălbenuş” să îmi iau o plăcintă cu caşcaval. Ăste îmi plac la nebunie. Vânzătoare mă întristează spunând că gata ! nu mai sunt plăcinte de care am solicitat. Atunci o rog să îmi dea două prăjituri. Îmi dă. Vin în redacţie. Fac o cafea. Şi muşc din una. După ceva vreme muşc şi din cealaltă. Şi când văd: wow e o aţă. Ba nu, e o sârmă. Cum ?
Fără să mă gândesc mult, am luat aparatul foto în gât şi m-am dus să le întorc prăjitura. Aparatul l-am luat ca să fotografiez sârma. Bun. Ajung jos. Calm, îi povestesc că nu am stomac de fier şi să îmi dea cartea pentru reclamaţii. A bolbojit ceva că nu am înţeles-o. A chemat administratorul. Vine şi îmi aduce Cartea. Eu scriu reclamaţia. Şi la masa unde eu scriam, se apropie o femeie. În mână ţinea sârma scoasă di prăjitură.
“Eu sunt şefa de producţie. Ne cerem scuze pentru ce s-a întâmplat. Doriţi să vă dăm o altă prăjitură ?”. Zic, nu merci, m-am săturat din prima. “Atunci vă rugăm să vă luaţi mâncare la pachet. Alegeţi-vă orice. Vă dăm pe gratis”. Eu spun, nu merci. Daţi-mi banii înapoi. 8 lei vă rog. Ea mi-a dat 10 lei. Am căutat în portmoneu să-i dau doi lei înapoi nu aveam. Ălea de la casă au zis că nu au mărunte.
Eu nu am vrut să îmi iau mâncare la packet pe gratis. Şi nici altceva… Le-am zis, eu la “Gălbenuş” nu mai mănânc. Şi asta am să fac.
Recomand la toţi care merg la gălbenuş şă îşi ia magnetul cu el.
