Aşadar, în calitate de blogger cu staj de 1 an mă simt obligat să scriu referitor la anul care clipă cu clipă se scurge şi desigur, progresăm şi noi odată cu el.
Zic progres fiindcă de asta am avut parte în 2010. Probabil, fiecare are o perioadă de afirmare pe cale profesională, ca personalitate şi aşa mai departe. Ei bine, anul curent pentru mine le-a servit cam pe toate. Am făcut ca Radu Lisiţa să însemne ceva, am făcut ca mostra cu ochelari din dreapta să prindă viaţă. Şi ăsta abia e începutul, vă asigur. În acest articol nu-mi prea doresc să evidenţiez fiece aspect din cele 365 zile, vreau doar să rezum.
Carieră. Vedeţi şi singuri. La moment blogul mi-e cariera. Mă identific ca jurnalist freelancer, printre puţinii de la noi. Jurnalist sportiv în devenire. Asta ar înseamna că scriu pe cont propriu, scriu despre ce şi cum vreau, nefiind influenţat de careva dispoziţii şi credeţi-mă că iese. Pentru cei ce înţeleg, în decembrie blogul meu a încasat 18 mii de afişări. Chiar dacă-mi doresc ca fenomenul de freelancing şi libertatea de profesiune să mă ţină cât mai mult, niţel sunt sceptic. 2011 ne va spune.
Iar dacă tot vă ziceam de carieră şi chestii similare, să ştiţi că liceul e o deprindere bună de a-ţi implimenta viziunile, de a-ţi dezvolta abilităţile, dar trebuie să le mai şi identifici până atunci. Uite că eu le-am identificat, referinţă e marketingul. Prietenii ştiu de ce.
La meciul Costuleni - Rapid 1:2. 12 decembrie 2010
Ca licean, de regulă ar fi să pun şcoala sau liceul în faţă. Sunt noncoformist la acest capitol. Mai din scurt, văd mai multă importanţă în cunoştinţe şi aplicarea lor în viaţă decât goana după zecimi la balul final. Văd mai multă esenţă în practică, interacţiune decât “zubreala” care intră în cerinţe. Asta a fost despre şcoală, finişul e aproape.
12 economie 4. Liceul Teoretic Gaudeamus. 1 septembrie 2010
Agrement. La acest capitol plasăm excursia în peninsulă, Italia. Pentru voi n-o fi atât de importantă, pentru eu-mi a fost. Explorarea unui nou mediu, a unui nou concept – e ceva ispititor. Multe avem de învăţat şi de la ăştia. Drumuri mai bune decât bicicleta, minge tare pentru fotbal, soare plin de dispoziţie, peisaje multe şi persoane dragi alături. Ţin să mulţumesc familiei Corrà pentru ospitalitate.
Sutele de insule - Venezia. 19 iulie 2010
Persoane. Au fost multe. Ţin să le mulţumesc tuturor, cu cei care am interacţionat. Roluli principale, secundare şi şirul poate continua. Nume însă nu dau căci pot să omit pe cineva, în prag de Revelion, aşa că mai bine transmit Salut la toţi, începând cu familia şi finisând cu domnul care avea grijă de liftul din Venezia (mi-a amintit de el uitându-mă la poza de mai sus) şi desigur salut cititorilor blogului.
Anul tigrului a fost bine realizat. Mai rectific că ăsta-i abia începutul, începutul unei noi vieţi, unei noi idei de om care e abia la temelii. Mai am multe de spus, dar nu acum, deja în 2011..