A fost odată, căci de nu ar fi (ar fi cu mult mai bine) nu s-ar povesti, vre-o trei de ei. Ei trei, aproape în fiecare zi se întâlneau la un ceai, numai prin week-enduri nu. Tot ei, sau, unul din ei, adica el, cel mare, in timpul cât nu se întălnea cu ceilalţi doi ei, se vedea cu ehehel, da aşa un ehehel, căci şi soarele apunea când îl vedea. Şi el, întâlnindu-se cu ehehel, gândeau, împreună,