Suntem în a doua zi de Crăciun? Staţi să verific calendarul. Abia m-am trezit şi trebuie să mă conectez mai bine la realitate. Deci, da. A doua. Cum mintea îmi este înceţoşată încă şi cum ştiu că nici voi nu staţi prea bine cu orientarea în spaţiu, voi aborda un subiect pe care îl veţi înţelege lejer. Crăciunul, ce ne enervează? Am câteva chestii pe care cu greu le suport, lucruri ce fac să pară această sărbătoare minunată - plicticoasă.
Unu, felicitările. Să ridice mâna în sus cine nu a primit pe sms, email felicitări? Cine nu s-a găsit tăguit pe facebook în vreo felicitare virtuală unde era fie un spiriduş, fie un ren de-a lui Moş Crăciun? Poate prin 2000 toamna astfel de urări erau neobişnuite, chiar plăcute, deşi atunci nu era facebookul, doar emailul şi mobilul, astăzi însă pe mine, cel puţin, mă enervează. Ca să nu zic: mă scoate din sărite. S-o spunem pe şleau. Ce folos că sunt felicitat într-un sms cu un text “original”, fur’luat de pe internet? Ştiu doar că nu mi se adreasează. L-au primit alţi o sută din agendă. Mă simt, aşa, un număr de telefon şi un nume dintr-o bază de date. Bifăm o felicitare şi ni se pare că i-am felicitat pe toţi cunoscuţii? Greşit. Înţeleg, nu ai cum să-i saluţi pe toţi într-o singură seara. Ce eşti, Moş Craciun? Sigur nu! Atunci le urezi la mulţi ani amicilor, prietenilor când “îi prinzi”. Sincer, dragilor, este mai indicat aşa decât o formalitate rece şi convenţională.
Doi, cântecele. Am ascultat de 1265 de ori Jingl Bels, de 843 de ori Ai uiş iu a Mări Crismas, de 369 Ol ai uant in Crismas iz iu, de 253 Leritz snou, Leritz snou, de 132 Feliz navidad… Lista este lungă, nu-mi doresc să vă obosesc. Ideea este că această sărbătoare ţine ceva. Din păcate sau din fericire, nu s-au inventat prea multe cântece. Despre ce să mai cânte săracii? Despre reni există, despre zăpadă, cadouri, brăduţ la fel. De Moşulică, ce să mai zic? Aşa că suntem torturaţi cu aceleaşi piese de Crăciun. Chiar acum, când vă scriu, la radio dau Leritz snou, deci a 254. Nu ştiu cum se poate rezolva problema. Poate să se adune compozitorii şi să facă vreo 10 mii de cântece. Să nu se mai repete. Altfel, mă simt ca în “ziua Cârtiţei”. Ştiţi filmul? Tipul trăieşte şi trăieşte, şi trăieşte, şi trăieşte aceeaşi zi. Mereu, mereu, săptămâni la rând. Of, iar a început Ol ai uant in Crismas…
Trei, Singur Acasă. Filmul. Ştiu pe de rost toate mişcările puştiului. Am trecut de faza în care mă miram de prostia regizorului, care se aşteaptă să fim atât de naivi încât să nu vedem cum se mocoşesc cei doi, tocmai ca să-l lase pe micuţ să le scape din mâini. Am ajuns la etapa în care explorez filmul cu speranţa de a descoperi ceva nou. Detalii, lucruri pe care nu le-am văzut în precedentele 1947 de vizionări. Greu, dar se poate. Din păcate şi regizorii stau prost cu imaginaţia. De mult nu au mai scos ceva bun pentru Crăciun. Uite-aşa suntem terorizaţi cu Singur Acasă.
Patru. Ştirile de Crăciun. În fiecare an, în fiece anişor, anuţ, fiece sărbătoare de Crăciun este la fel: oamenii mănâncă atât de mult, se îmbuibă atât de tare, încât ajung la spital. Este ceva catastrofal. Ceva ce are legătura cu autodistrugerea din caracterul uman. Nu se poate ca de fiecare dată să-i vedem pe proşti cu burta umflată pe la urgenţă, ştiind că nu se învaţă minte, iar anul viitor numărul lor… va creşte. Când s-a răsturnat carul cu prostie, mulţi s-au grăbit să se înfrupte. Bre, oamenilor, ce aveţi? Mai curând, ce nu aveţi? Zăgaz la gură?
Cinci, petardele. Dacă s-ar face un sondaj, cu siguranţă 99,99 la sută dintre copii vor răspunde afirmativ la întrebarea: aţi aprins vreodată o pocnitoare? Avem explozia în sânge. Ne place să auzim: Poc. Cu cât mai tare, cu atât mai bine. Cred că se organizează şi concursuri printre puşti. De exemplu, cine face mai multe maşini să ţiuie cu o singură explozie ori cine reuşeşte să arunce mai multe petarde concomitent. Eu încerc să-mi păstrez calmul. Mai mult, vă spun, nici nu bag în seamă exploziile. Ştiu că de revelion ne aşteaptă adevărate canonade. Al doilea război mondial cu pocnitori.
Crăciun fericit şi puţin enervant, dragilor. Dacă aveţi chestii care nu vă plac de Crăciun, poftiţi de vi le expuneţi mai jos. Ajută la destinderea nervilor să nu le ţii în tine. Eu m-am exprimat şi mi-e mai bine deja. Uite, acum, de pildă, ascult a 133 oară Feliz Navidad. Chiar mişto cântecelul. Deşi, parcă ar merge un rock.