Găsesc că e puțin hilar să ne ținem creștini, dar „simțul Crăciunului”, intrarea în atmosfera acestei sărbători să depindă, să fie condiționate atât de mult de câteva „simboluri” superficiale ca: zăpada (obligatorie!) de sezon și culoarea roș-albă omniprezentă („obicei” inventat și internaționalizat de Coca-Cola). Nu părem a fi conștienți că, de fapt, în acest fel, în loc să trăim Crăciunul, îl consumăm! Foarte mărginiți și aroganți trebuie că suntem noi, cei de sorginte europeană, să pretindem că „Crăciunul adevărat” e numai cel sosit și petrecut în decorul standard, făcut după toate regulile marketingului: neauă, sanie cu un moș alb-roș, reni (?!). Ce să mai vorbesc de situația în care ar mai cădea și câțiva fulgi, vizibili pe fereastră, exact între orele de maximă audiență (atunci când ne regăsim cadourile pe sub brad), realmente ni s-ar înmuia genunchii de emoție!
Ar fi mai onest ca dependenții de zăpadă (unica în măsură să le deschidă ușile percepției pentru aerul de sărbătoare) să se grupeze într-o sectă aparte, numită a creștinilor climatici. Să se salute cu Adevărat a nins. Nu cu Hristos s-a născut - cum s-ar cădea.
Drept e că în pustiul palestinian al Bethlehemului ninge, de obicei, sufocant în această perioadă a anului. Precum a nins și cu peste 2000 de ani în urmă...
Bucuria mea de Crăciun e aerul ăsta năstrușnic, jucăuș, mângâietor cu obrajii mei înăspriți de o barbă de două zile. Sunt cele 15 grade Celsius și cerul limpede, cu nori de vreme bună.