Ieri faceam nushce chestie importanta la munca si a trebuit sa completez “data intocmirii”. Credeti-ma, am verificat si pe mobil, si in calculator, si la colegi. E saptamana cu Craciunul … In frigider – 4 cartofi si 2 verze. Curatenia – constiincios amanata. Ca si deciziile importante
. La curatatorie nu am ajuns, aia nu am facut, dincolo nu m-am dus… etc etc. Asa ca a trebuit sa ma iau in maini si sa ma adun toata, langa mine. La 23.00 m-am dus in Real, cu lista in mana si niste muzica in cap (si cu mani/pedi proaspat facute
). Primul lucru cumparat a fost maioneza. Vreau de Craciun “crabovy salat”, iote asa pofte mi s-au facut
. Mi-am luat un sampon care miroase atat de bine, incat imi vine sa spal si hainele cu el … Ah, hainele … Sa ajung la curatatorie si sa schimb asternutul. Ce tin minte eu de mica – de Craciun nu trebuie sa ai haine murdare in casa. Totul sa fie nou, curat, parfumat … Ha, nu mai am perdele sa ma chinui
. Da-le jos, program special la masina, Ace, Vanish, Lenor, fara stoarcere … kilometri intregi de calcat, stat sus pe scaun sa le prinzi la loc. Ah, si geamurile trebuiesc spalate …
Sa iau o cununa de brad, sa miroase a asternuturi proaspat schimbate, a mandarine, a brad, a caldura si liniste, a Jane Austen … Doamne, da’ cand sa fac curatenia?
Am luat carne tocata de curcan, m-a rugat un prieten sa-i fac placinta cu carne, ca’n copilarie :). Am luat branzeturi, mozzarela, prosciutto, somon, salam crud-uscat. Vreau sa ajung si la piata sa iau legume si fructe. La desert vreau sa fac prune uscate, umplute cu nuca si cu frisca deasupra. Este unul din deserturile mele preferate. Vreau sa fac de toate sau doar de unele, chiar daca plec de acasa. Mai e si “a doua zi de Craciun”, “a treia zi de Craciun”
.
Intr-un an, intr-un decembrie, chiar inainte de Craciun m-am dus in oras, m-am plimbat indelung si lat pe strazile orasului meu, m-am oprit in fata vitrinei Flo&Jo de pe Magheru, mi-am cumparat niste haine colorate, am intrat intr-o librarie si mi-am cumparat o carte noua, m-am dus la biserica Sfantul Nicolae din Universitatii, la Turabo de langa Pro Cinema, unde mi-am luat o cana mare de ceai, am scos cartea si am citit cateva pagini. Eram singura clienta de acolo. Ceilalti alergau dupa porc si ambalaje de cadouri, probabil. Afara innopta, localul se umplea, luminitile se aprindeau, unele dupa altele, pe strazi, pe copaci, in vitrine, la geamuri, in case … Plecasem de acasa cu sufletul incarcat. Eram trista si insingurata, si nu stiu de ce aveam impresia ca sunt la capatul unui drum … Am stat cateva ore in cafeneaua de langa Pro Cinema. Am mai comandat si un capuccino vienez, si-apoi o limonada, am citit, pagina cu pagina, randuri tamaduitoare din autoarea mea preferata la acea vreme, m-am uitat prin geam la oameni, la masini, la … nimic … la totul si … m-am ridicat alt om de acolo. A fost prima data cand am intrat singura intr-un local si am stat singura la o masa. Dar a fost ultima data cand m-am simtit singura. Nu stiu exact ce s-a intamplat. In cabina de probe de la Flo&Jo, in librarie, in biserica, in Turabo, in carte, in sufletul meu … Dar de atunci – totul e altfel. Eu sunt altfel. Da. A fost un capat de drum, dar, un inceput de altul. In acea seara mi-am gasit drumul.
In fiecare an, mi-amintesc de acea zi de decembrie, cand am stat eu, cu mine, pentru mine. Totul va fi normal
!!!