Astăzi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova a avut loc o conferinţă de presă mai puţin obişnuită. Scopul acesteia a fost sensibilizarea opiniei publice şi a societăţii civile despre un proiect, care pune în primejdie cele două clădiri în care este amplasată Biblioteca Naţională, colecţiile de patrimoniu, care constituie mostenirea culturală scrisă a ţării, depozitate aici şi securitatea oamenilor, care muncesc în cele două clădiri ca salariaţi sau cititori.
Problema scoasă la judecata marelui public nu este sau nu ar trebui să fie numai problema Bibliotecii Naţionale. Este o problemă de interes naţional şi respectiv ar trebui să fie problema întregii societăţi.
Orice naţiune trebuie să aibă nişte valori intangibile asupra cărora să vegheze statul şi pe care să le protejeze cu toate instrumentele pe care le are la dispoziţie. Biblioteca Naţională este una dintre instituţiile de reper ale oricărui stat, aici păstrându-se tezaurul spiritual şi moştenirea culturală a naţiunii. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, care de-a lungul istoriei sale s-a mutat de mai multe ori, este în permanentă criză de spaţii, problemă caracteristică pentru toate instituţiile de acest gen din întreaga lume. Biblioteca Congresului, SUA, de exemplu, la fiecare cinci ani mai construieşte câte un spaţiu pentru depozitare. Aşa cum biblioteca este un organizm în continuă creştere, problema spaţiilor trebuie ţinută în permanenţă sub control. Aşa se face că în anul 1986 după mai multe demersuri, printr-o hotărâre de guvern, Bibliotecii Naţionale ii este cedată o parte din fosta clădire a seminarului teologic, actualul bloc II al instituţiei, aflată în imediata apropiere a blocului principal. La momentul cedării clădirea era grav avariată şi reparaţiile mai mult cosmetice sau întins pe mai multi ani. Aflate la doar câteva zeci de metri depărtare, cele două blocuri ar fi trebuit unite printr-o trecere subterană sau chiar de suprăfaţă pentru a face un tot întreg şi pentru a asigura buna funcţionare a instituţiei. Au existat mai multe idei în acest sens, însă pinuria financiară n-a lăsat loc de realizare. Dar rămânea speranţa că într-o zi statul va pune în capul priorităţilor şi această problemă. Recent colectivul bibliotecii a aflat consternat vestea, că între cele două blocuri urmează să se înalţe un centru multifuncţional (commercial?) cu mai multe etaje.
Palma de pământ pe care printr-o eroare umană s-a autorizat înălţarea acestui centru este la doar câţiva metri depărtare de blocul doi al Bibliotecii Naţionale, monument de argitectură ocrotit de stat, iar peste drum şi în imediata apropiere se află alte monumente de arhitectură, care, de asemenea, ţin de patrimonial architectural al ţării.
Cu o povară de peste o sută de ani, mai multe cutremure şi ani grei de paragină din lipsa mijloacelor financiare pentru o reconstrucţie capitală, actualul bloc II al Bibliotecii Naţionale, abia îşi duce grutatea în condiţii normale de exploatare. Cum ar putea supravieţui unui şantier de construcţii de asemenea proporţii întins chiar sub pereţi?
În anul 2001 când la etajul doi în aripa stângă a blocului II era transferată Direcţia Cercetare şi Dezvoltare în Biblioteconomie a BNRM şi Centrul de perfecţionare profesională, muncitorii care se ocupau de reparaţie vorbeau despre noi ca despre “un grup de sacrificiu”, explicând că aici totul este putred şi clădirea nu va putea supravieţui nici celui mai mic cutremur. Cei care lucrează în acest bloc cunosc cum reacţionează clădirea la trecerea unui camion mai greu prin apropiere. Experţii au interzis chiar şi amplasarea rafturilor cu publicaţii direct pe podea şi au permis amplasarea acestora numai de-a lungul pereţilor cu securizarea suplimentară a acestora în pereţi. În spaţiile unde este aplasată Audiovodeoteca au fost permice rafturi numai pe segmentul de centru susţinut suplimentar de pilonii de la intrarea principală de la etajul unu. Să ne închipuim ce s-ar alege din pereţii şi podelele care poartă atâta greutate, la cea mai mică zguduitură.
Fără o reparaţie capitală însoţită de schimbarea podelelor şi întărirea pereţilor clădirea este în primegdie şi în condiţii normale de exploatare.
În diferiţi ani şi la diferite etape, au existat mai multe proiecte de transformare a strazii 31 August şi a teritoriului adiacent în veritabil centru cultural al capitalei. Un proiect prevedea transformarea străzii 31 august în stradă pietonală, alt proiect prevedea extinderea BNRM, pentru a putea face faţă colecţiilor în continuă creştere, în perimentrul strazilor Banulescu Bodoni, 31 August, Veronica Micle si blocul principal al BNRM. Ce s-a schimbat acum, că din proiectele cu pricina a rămas numai amintirea, iar peste ele se înalţă alte proiecte atat de străine de cultură. A devenit cultura mai puţin importantă? Priviţi cât de stingher arată Muzeul Naţional de Artă, o bijuterie de arhitectură ajunsă tot printr-o eroare umană în umbra unui hotel care cândva se presupune că va aduce şi bani.
Cultura şi banii pot sta şi alături, dar numai în cazul cand banii nu distrug cultura. Cât poate costa o palmă de pământ, dacă pentru ea se poate pune în primejdie securitatea unor monumente de arhitectură protejate de stat, a unor colecţii de patrimoniu, care constituie zestrea spirituală a unui neam şi chiar viaţa unor oameni?
Suntem la etapa când această eroare mai poate fi reparată. Investiţia în cultură este investiţia în viitor şi proiectul care trebuie să încline balanţa în această dispută trebuie să fie cel cultural, care reprezintă marea responsabilitate a statului, pentru valorile pe care le are sub protecţie, în faţa cetăţenilor ţării.
Vera Osoianu
Filed under: evenimente
