După un val de critici aduse articolului său, Serghei Erlih revine cu un nou comentariu pe www.ava.md. De această dată, titlul este unul ameninţător: „Либо Молдавия будет полиэтничной, либо её не будет! Ответ моим критикам” („Moldova fie va fi una multietnică, fie nu va fi deloc! Un răspuns criticilor mei”).
Autorul face o gravă confuzie dintre „etnocraţie” şi „drepturile civile”, noţiuni care fac parte din sfere absolut diferite. Respectiv, acestea nu se pot afla într-o contradicţie logică.
Aşa cum am evidenţiat anterior, toate statele lumii sunt nişte etnocraţii prin expresie, iar dominaţia reprezentanţilor unui anumit etnos în funcţiile cheie ale statului nu este decât o urmare firească a procesului de selecţie a elitelor, necesară pentru continuitatea statului. Am putea oare să ne imaginăm că într-o bună zi, majoritatea funcţiilor cheie din Federaţia Rusă ar putea fi deţinute de ceceni sau tătari? Desigur, din punct de vedere al dreptului cetăţenesc, nici un reprezentat al unui grup etnic nu poate fi împiedicat să se implice în viaţa statului, dacă respectă limitele legii. Cu toate acestea, societatea dispune de proprii mecanisme de selecţie, care reglează echilibrul în interiorul sistemului social. Prin aceasta se explică şi numărul mai mic al femeilor în organele de conducere – însăşi prin natura sa, statul este un fenomen masculin. Dar acest lucru nu înseamnă nicidecum că femeilor le este închisă calea în activitatea politică.
Faptul că Iosif Stalin nu a fost de origine rusească nicidecum nu însemnă că URSS în acea perioadă nu ar fi fost un stat etnocratic, aşa cum alegerea unui preşedinte de culoare în SUA nu însemnă deloc că WASP-ul şi-a pierdut din statutul privelegiat.
Un alt aspect legat de statalitatea Republicii Moldova, care se uită mereu, este faptul că pentru independenţa statului au luptat exlusiv etnicii români, iar o mare parte a minorităţilor neromâneşti au dus periorid o politică de subminare a statalităţii moldoveneşti. Asta este o dovadă în plus că etnosul românesc reprezintă un element fundamental pentru existenţa statului nostru.
În ceea ce priveşte implementarea unor „politici europene”, trebuie să evidenţiem că odată ce liderii europeni au început să vorbească deschis despre falimentul „multiculturalismului”, este inutil şi neserios să mai discutăm şi cu atât mai mult să mai implimentăm „standardele europene” în politica faţă de minorităţile etnice.
Filed under: Sociologie
