Centrul pentru Jurnalism Independent este printre puţinele ONG-ul din Republica Moldova care se poate lăuda cu o activitate reală şi extrem de utilă. Este de departe instituţia care chiar a pus umărul la reformarea unei părţi din societatea moldovenească: a tagmei jurnaliştilor. Nu ştiu să existe jurnalist din Moldova, care să nu fi participat cel puţin la un training al CIJ-ului. Cât de premierea celor mai buni ziarişti, jurnalişti, spuneţi-le cum vreţi, este încă o dovadă că Centrul face o treabă nemaipomenită. Există, însă, un dar.

 

Ceea ce veţi citi mai jos nu este o critică absurdă şi urâtă la adresa CIJ, cum am mai văzut prin ziare, forumuri, bloguri. Este o încercare de a ajuta instituţia să-şi îmbunătăţească activitatea. Dacă vreţi, este un sfat pentru cei de la CIJ. Desigur, vorbesc de premierea celor mai buni jurnalişti din Moldova. Fiind în altă ţară, fiind departe de intrigi şi de interese, consider că am o oarecare obiectivitate în abordare.

 

Aşadar, dintr-o scurtă analiză observăm că cei de la CIJ se comportă extrem de corect în atribuirea premiilor. Mai mult, corectitudinea este chiar mai importantă decât înseşi premiile. Altfel zis, CIJ-ul nu vrea să supere rânza mare a moldovenilor şi dă premii cam la toată lumea. Să recunoaştem, noi, jurnaliştii moldoveni avem rânze mai mari decât ale celorlalţi cetăţeni. Hormonul egoismului, a ranchiunei profesionale a făcut-o dublă în multe cazuri. Şi cum presa moldovenească a fost zguduită în acest an de nişte intrigi care au răbufnit de multe ori la suprafaţă, vezi cazul Publika versus Jurnal, CIJ nu vrea să rişte solidaritatea extrem de fragilă a breslei. Aşadar, premiile se dau mai mult pentru această “consolidare a breslei”, decât pentru jurnalişti. Următoarea comparaţie vorbeşte de la sine.

 

În 2008 au câştigat: Jurnal de Chişinău, ECO, Timpul, Pro TV, TV 7, Europa Liberă, Radio Moldova, NewsIn, Infotag, ziarul SP Bălţi, Bas TV Basarabeasca, Info-Prim Neo, Logos Press, Vocea Basarabiei.

În 2009 au câştigat: Timpul, Europa Liberă, Jurnal TV, Pro TV, Jurnal de Chişinău, ziarul SP Bălţi, Radio Găgăuzia, Ziarul de Gardă, Imedia, Logos Press, Sor TV Soroca, OWH Studio, Unimedia.

În 2010 au câştigat: Ziarul de Gardă, Panorama, Timpul, Jurnal TV, Pro TV, TV7, Publika TV, Europa Libera, ziarul Cuvântul Rezina, Info-Prim Neo, Moldova 1, Radio Găgăuzia.

 

Ei, ce înţelegem de aici? Deşi mai dispar sau apar nume de redacţii, în general se cam păstrează algoritmul: premii tuturor instituţiilor de presă, cele mai mari desigur, ca să nu se supere nimeni. Pentru consolidarea unei media răşchirate nu este rău. Lăudabilă iniţiativă. Atunci, unde-i bâhleala mă veţi întreba? Chiar în algoritm, vă voi răspunde. Pentru că premiile se dau de dragul premiilor, nu a profesioniştilor. Pentru că oamenii înţeleg foarte bine: un premiu ce are scopul de a solidariza o breaslă, dar nu pune accentul suficient de mult pe jurnalişti, are o valoare extrem de scăzută. Păcat de oamenii, care urcă acolo pe scenă, chiar merită. Sunt profesionişti, corecţi, echidistanţi. Adică anume ceea ce vor să premieze, însă nu o fac cei de la CIJ. Este încurcat, dar sper că sunteţi deştepţi şi îmi veţi înţelege argumentarea. Din moment ce valoarea scade, scade şi interesul pentru eveniment, iar întărirea tagmei jurnaliştilor se erodează. Aşadar, până şi scopul nobil şi suprem are de suferit.

 

Ce se poate de făcut? Simplu, schimbăm algoritmul premierii. Şi nici nu trebuie să inventăm noi apa caldă sau mersul pe bicicletă. L-au inventat alţii. De pildă, americanii care dau Pulitzerul. La noi, premiile se dau pentru activitatea jurnaliştilor de peste an, dar nu se aduc exemple clare, definitorii. În schimb, peste ocean, câştigă cei care au publicat un articol, editorial, investigaţie, au realizat un reportaj răsunător. Poate ar trebui să ne inspirăm. Să ştie toţi pentru ce a primit mărul cutare ori cutare ziarist. Aşa, vom evita bâhlirea totală a lor. Adică, devalorizarea premiilor.

 

ps: Până şi cei care dau premiile simt că ceva nu este în regulă. Mai mult, cei care anii anterior au fost premiaţi nu pregetă să-şi arate nemulţumirea. De pildă, Dumitru Ciorici de la Unimedia cere un măr şi pentru online… Quod Erat Demonstrandum!