De cum a fost scoasă de pe raft, au început problemele. Cine să fi ştiu că micuţii chiar aveau mare nevoie de cărticica “Sexul povestit celor mici”? Se ştie doar: moldovenii sunt un popor pudic. Pentru ei sexul este un tabu. Nu vor vorbi despre sex nici arşi cu fierul de călcat. Până şi domnul Pilaf, marele om de stat, a avut dureri de cap chiar de la început. Îl alergau copii, atât ai lui, cât şi ai vecinilor, să-l întrebe: “domnule Pilaf, domnule Pilaf, dar ce înseamnă orgasm?” A scornit o minciună: “înseamnă că organizăm alegerile în aşa fel încât să piardă comuniştii. Iată atunci este un orgasm adevărat.” Când însă au început deceluşii, adică micuţii la vârsta întrebărilor “de ce”, să-l preseze şi cu alte noţiuni, a dat bir cu fugiţii: “dar capra nu e animalul care îl pârjoleşte pe lup într-o groapă?”; “este sau nu sigură metoda calendarului?”; “ce înseamnă poluţie, noi ştiam de poluaţie?”…
Nu doar domnul Pilaf, ci şi toţi părinţii micilor moldoveni aveau probleme. Aceşti oameni au crescut în perioada comunistă şi, după cum se ştie, în Uniunea Sovietică nu exista sex. Aşadar, săracii habar nu aveau cum să le explice copiilor ce este actul sexual. S-au luat cu mâinile de cap atunci când au venit copiii la ei şi au început să-i chestioneze: “ne-aţi minţit când ne spuneaţi că ne-a adus cocostârcul. Mama noastră niciodată nu ar face sex cu un nene aşa de urât.”
Situaţia scăpase de sub control. Copiii refuzau să mănânce, refuzau să se ducă la grădiniţă, nu mai doreau să doarmă. Plângeau întruna. Vroiau explicaţii, să li se spună, să ştie. Părinţii, pentru că au crescut în perioada în care nu exista sex, nu ştiau cum şi ce să le explice. Aşa că, nu dormeau nici ei, încercau să-i calmeze, apelau la doctori. A doua zi erau somnoroşi. Pe şosele numai cei care nu aveau copii nu făceau accidente. Productivitatea în întreaga Moldovă a scăzut dramatic. Ţara era în colaps.
La început, cărţile au fost aduse prin contrabandă. Moldovenii dădeau şi câte o sută de euro pe cărticică, numai să aducă liniştea în case. Totuşi, contrabanda nu a rezolvat necesităţile tuturor cetăţenilor. Era imposibil. Scoşi din sărite, oamenii s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi au început să scandeze: “cărticica înapoi, Pilaf, la gunoi” sau “Pilaf, pilaf, fără carte eşti cam praf”. Printre protestatari şi nişte popi. Desigur, şi-au scos sutanele, urmau să vină după vreo două zile la o contramanifestaţie şi nu trebuia să fie recunoscuţi. Ei strigau cel mai tare: “cărticică nu minciună, la copii vreau să se spună”. În faţa mulţimii furibunde a ieşit preşedintele Voronin, care bucuros că poate arunca o piatră în guvernare, a ţinut un discurs de o oră: “noi am furat, noi am făcut averi, noi am băgat oameni la puşcărie, noi ,însă, niciodată nu am interzis cărţile din librării. Nu că nu am şti să citim, şi asta ar fi cauza, pur şi simplu vrem ca micuţii voştri să ştie unde să pună mâna la maturitate. Uniunea Sovietică s-a prăbuşit pentru că a interzis sexul. Noi nu călcăm pe aceeaşi greblă de două ori. Jos cenzura! Jos cenzura!”
În faţa manifestaţiilor de masă, Pilaf a cedat. Oricum, de o săptămână nu mai dormea nici el. Obosit, cu ochii injectaţi, n-a stat mult pe gânduri până să ceară reintroducerea cărţuliei în librării. Uite-aşa, dragii mei, Moldova mai înfăptuise o revoluţie: revoluţia sexuală.