oamenii au prostul un obicei de a căuta răspunsuri la orice
de ce răsare soarele?
ce să fac mai departe?
de ce mă doare când loveşti?
de ce nu e la fel ieri ca azi?
de ce? de ce? de ceee?! de ce oaia nu e lup?
şi asta nu e rău
datorită curiozităţii înnăscute(şi a lenii)ne dezvoltăm, descoperim focul, roata, posibilităţi de a zbura şi, posibil într-o zi o altă planetă pe care vom trăi mai bine decât pe asta
numai că, curiozitatea când înfrăţită cu lenea duce la altceva
vrei răspunsuri, dar nu prea vrei să cauţi
şi atunci tot ce îmi vine să răspund: da ce eşti copil?
eu nu-s enciclopedie, eu am întrebările mele
iar când am prea multe de la toţi, mă pierd şi mă fac mic-pitic
cine vrea răspunsuri să le caute singur întăi
