In fiecare an, intr-o zi de decembrie ma suna un prieten de-al meu vechi. E atat de vechi, incat nici nu stiu exact momentul in care ne-am cunoscut. Uneori am impresia ca ne stim dinainte de venirea noastra in aceasta lume. Ma cunoaste atat de bine, incat prefer sa vorbesc cu el fix o singura data pe an 
. Asta, evident, daca, ptiu ptiu, totul e bine, si la mine, si la el, si la noi, impreuna si la noi, separat . Nu are niciun fel de cont pe Facebook sau alte retele de socializare pe unde mai apare vreo poza sau idee creata si mareata de-a mea . Chiar il cert cateodata , ca nu-l intereseaza viata mea. Dar si eu sunt la fel.
De-abia astept ziua asta de decembrie, cand ma suna si vorbim “felurite feluri” de vorbe la telefon. “Da’tu da’el”, “da’tu da’ ea”, “da’ aici, da’ dincolo”, “da’ acum, da’ atunci”… Ne amintim amintiri vechi, ne planuim planuri noi …
Niciodata nu am stiut cum anume sa-l definesc. Daca mi-e prieten bun, de ce nu ne vedem si auzim mai des? Daca nu mi-e prieten, de ce am incredere deplina in el? Va recunosc ca sunt lucruri pe care i le-am spus doar lui. Si nu stiu cum se face ca isi da seama inaintea mea de lucrurile evidente din fata ochilor mei.
Cu parere de rau, ne vedem si mai rar decat ne auzim. Dar cand ne vedem, este magic. Da, poate fi magic si fara “trali vali”. Odata, cu multi ani in urma, am intrat sa bem o cafea intr-un barulet dragut si cand am iesit, era zapada inalta de un metru. Conform ceasului, era noapte tarzie, dar era atat de alb, senin si luminos… Era pur si simplu perfect. Doar scartaitul zapezii sub picioarele noastre, in parcul nostru, in iarna noastra. Pana nu s-a transformat momentul “linistit” intr-o bataie copilareasca cu tipete si zapada … Oare de ce nu ni se mai intampla lucruri atat de simple, atat de fericite?
Anul asta, dupa ce am avut traditionala noastra discutie, mi s-a facut un mare mare dor de el. Dor din ala arzator, cu nod in gat si frunte incretita. Si pentru ca nu-i place sa ma smiorcai, nu pot sa ii spun chestia asta. Iar pana in decembrie 2011 – e departe… Asa ca … va trebui sa ma plang aici Mi-e dor de linistea bunului meu si vechi prieten, de zambetul lui, de dialogurile noastre. Mi-e dor de el si mi-e dor si de mine …
