Un bărbat de talie mare, dar cu suflet mic. Despre domnul Lupu vorbesc, despre cine altcineva? Comportamentul dânsului demonstrează că laşitatea’i se ridică chiar mai sus de înălţimea pe care o afişează. Care înălţime este doar o iluzie optică, pentru că preşedintele PD este un om foarte mic.
Ştiţi bancul cu animalele care au fost puse să aleagă: fie sunt deştepte, fie frumoase, iar maimuţa alerga de la o coadă la alta? Când a fost întrebată, de ce nu se hotărâşte, a răspuns: “nu mă pot decide, doar sunt şi frumoasă, şi deşteaptă”. Ca o maimuţică de doi metri douăzeci, domnul Lupu aleargă de la o negociere la alta şi declară că nu poate alege. Mai şi aşteaptă să nu râdă nimeni de el. Ruşinică, stimabile! Ruşinică.
Dar cine sunt alegătorii acestui personaj? Cine sunt moldovenii care i-au încredinţat viitorul? Vedem imediat. Mai întâi o să fac nişte paralele. Cum PL a tras tot electoratul PPCD-ului, aşa şi PDM are acum toţi votanţii defunctei Alianţe “Moldova Noastră”. Deci, trebuie doar să identificăm cine îl vota pe Urechean ca să aflăm cine îl votează pe Lupu. Urechean, acest grăsun fricos, care nu şi-ar dori decât un post călduţ, dar să nu lupte pentru el, este geamănul domnului Lupu. Poza cu primul PDM-ist la bustul gol ne arată că Marian Lupu nu are încă circumferinţa necesară, dar este pus pe îngrăşat. Asta ar fi singura deosebire dintre cei doi. În rest, cei doi simt aceeaşi frică paralizantă în suflet. Urechean a lăsat fotoliul de primar de frica arestului. Pe de altă parte, Lupu a declarat de mii de ori că nu părăseşte PCRM. De ce? De frică. I-a fost frică de Voronin, i-a fost frică de anonimat. Greu de crezut că nu a făcut pe el când l-a văzut pe omul de încredere a lui Putin bătându-i la uşă. Şi mai greu de crezut că, simţindu-se băgat în seamă, acest om cu puţin caracter va merge împotriva voinţei Moscovei.
Aşadar, moldovenii care l-au votat nu i-au dorit pe comunişti, dar nici pe democraţi sau liberali. Moldovenii care l-au ales nu sunt nici cu românii, nici cu ruşii. Nici moldoveni nu sunt moldovenii care l-au votat. Mămăligari, scăldaţi în două ape, aceşti oameni stau cu fundul în două bărci şi speră să nu supere pe nimeni. La fel ca idolul lor, sunt foarte nehotărâţi şi devin nervoşi când îi presezi: “da alege, omule ceva. Nici laie, nici bălaie. Parcă nu eşti bărbat.” Este nostim - în loc să ia o hotărâre, încep să plângă în public: “presiunea este prea mare. Toţi sunt cu gura pe noi.” Asta e! Ţi-e frică de lupi, nu merge în pădure. Dar ce te faci când eşti lup şi te temi de lupi? N-aş vrea să fiu în pielea unui astfel de bărbat. Asta pentru că un bărbat adevărat nu-şi deplânge soarta, ci ştie cum să ia o decizie. Cât de bărbat este domnul Lupu, vom afla în curând. Mai exact, după ce revine din deplasarea în interes personal. Desigur, nu merge la Moscova.