Draga Agenda, ieri mi s-a intamplat un lucru foarte ciudat. Stateam in biblioteca si citeam o carte de Jirō Akagawa. Dintr-o data pe usa a intrat un individ foarte surovîi, neberbierit, cu nasul roșu și hainele murdare. El s-a apropiat de mine și m-a întrebat "Da tu dea cui esti?". In asa momente eu devin foarte nervos si imi este greu sa ma controlez. Atunci eu m-am ridicat de la masa, am facut repejor un apel telefonic si in 5 minute in fata bibliotecii a oprit un kamaz incarcat cu saci de tzement. Am iesit afara, am urcat pe incarcatura si am inceput sa arunc sacii cu tzement direct in sus, cu viteza mare. Peste 7 minute toti sacii au fost aruncati si kamazul s-a golit. Dupa ce kamazul a plecat, individul surovîi s-a apropiat de mine, a zis "Eu-s Vanea. Bucuros de cunostinta." si mi-a intins mana. Am dat mana cu el si l-am intrebat de ce s-a purtat atat de rece cu mine in biblioteca. El mi-a raspuns ca asa arata el cand e extrem de politicos. Ce huinea. Apoi a scos din buzunarul cojincei o sticla murdara, cu un lichid verzui inauntru. A scos dopul de la sticla, m-a privit cu ochii tulburi si cu cuvintele "Pentru druji!" a tras vreo sprishi gaturi din sticla. Apoi am observat cum culoarea ochilor i s-a schimbat in violet, parul de pe fata i-a mai crescut brusc cu 1 cm si i-a plesnit un cos de sub ochi. Dupa asta el mi-a intins sticla. Eu am refuzat politicos. El atunci a scos un cutit si a inceput sa ma injunghie cu bestialitate pe toata suprafata corpului. Am cazut la pamant insangerat si plin de durere. Inainte de a inchide ochii am observat cum sacii cu tzement pe care-i aruncasem anterior in sus au inceput sa cada peste Vanea. Am inchis ochii, dar i-a inchis si el, pe veci. M-am trezit apoi bandajat din cap pana in picioare pe un pat, intr-o camera alba. Peretii erau acoperiti cu faianta sovietica. Mobilierul si atmosfera erau tot cam din perioada ceea. Peste cateva clipe in camera a intrat o sora medicala, cu o fata nemultumita si cu o sticla de sampanie destupata in mana. "Taks, azi e ziua de nastere a medicului sef, asa ca de tine nu se va ocupa nimeni. Iti spun deodata ca va trebui sa ne dai multi bani daca vrei sa iesi intreg de aici. Nu ma intereseaza daca ai sau n-ai de unde, dar va trebui sa-mi dai 100000 Euro mie si 500000 Euro medicului sef. Inafara de asta va trebui sa ne aduci cate un porc, o vaca si vreo cateva zeci de fazani. Gata. Te-am adus la cunostinta cu cerintele pe care trebuie sa le indeplinesti, ma duc sa ma distrez in continuare. Daca o sa ai nevoie de ceva sa nu strigi degeaba ca nimeni n-o sa vina. Iti las geamul deschis ca sa-ti fie frig si sa racesti. Cand vei achita prima transha voi inchide geamul inapoi. Larivideri."
Am ramas singur in acea camera alba, rece, pustie. Eram cu moralul la pamant. Atunci in camera si-a facut aparitia Angelica. Nu, nu Angela Gonta, ci Angelica. Angelica e un spirit care vine in ajutor atunci cand trebu. Ea a aparut langa patul meu, m-a privit misterios fara sa spuna vreun cuvant, a scos o pipa din haina, niste iarba din buzunar, a pus iarba in pipa si i-a dat foc. A tras un fum si a inceput sa vorbeasca, intinzandu-mi pipa mie. "In viata sunt asa momente. Bagarea de putza in chestii uneori are roluri decisive. 2 secunde de Chuck Norris." - si gata, a disparut. Am uitat sa-ti spun, draga agenda, ca Angelica e foarte stranie. Am tot stat si m-am gandit la ceea ce mi-a spus ea pana am terminat de fumat tot ce era in pipa. Apoi, brusc mi-am amintit de o carte pe care o citisem candva, se numea "Cele 2 secunde de Chuck Norris". Acolo era explicat ca orice persoana, o data in viata poate sa fie la fel ca Chuck Norris timp de 2 secunde. Nu mai mult. Si doar odata in viata. Ca sa poti asta trebuie sa iei urmatoarea pozitie: cu capul in jos, pe 2 degete de la o mana, iar picioarele deasupra, desfacute sub un unghi de 180 grade. Din aceasta pozitie trebuie sa fugi 2 metri, doar cu degetele si sa rotesti bazinul astfel incat picioarele sa se miste ca elicea unui elicopter. Imediat cum faci asta tu devii Chuck Norris pe 2 secunde. Eu atunci n-am stat mult pe ganduri si am inceput sa-mi scot bandajele de pe corp. Peste 4 ore am scos ultimul bandaj si eram gata de actiune. Aveam dureri mari, dar, cum mi-a sugerat si Angelica, pohui, daca trebu apu trebu. Am luat pozitia necesara si am inceput a fugi prin camera in 2 degete de la mana dreapta. Deodata m-am simtit foarte puternic si surovîi. Toate ranile si fracturile au disparut. Peste 2 secunde m-am simtit exact cum eram inainte de incidentul cu Vanea. Ce huinea. Apoi am auzit telefonul scotand sunete. Primisem un sms. Era de la Orange: "Salut! Cu Orange totul e posibil. Trimite-ti rudele LA Italia sa lucreze, sa-ti trimita bani ca noi sa avem ce scoate de pe tine. Deasemenea poti downloada pe telefonul tau mobil ultimul, cel mai dea pula ringtone posibil, ca sa le arati prietenilor tai cat esti tu de concenii. Tot noi te vom zaibi cu mesaje spam de 700 ori pe zi pentru că baietii nostri de la marketing is niste puli belite care confunda munca cu asezatul pe unitaz. Cu Orange viata e vafli." Caroce, nu conteaza. Am iesit frumos din spital, am mers inapoi la biblioteca si am terminat de citit cartea. Interesanta mi s-a parut ziua de ieri.