“Cine joacă peliniţa, i se sărută guriţa, măi, măi.” Acesta este imnul momentului în Republica Moldova. Este chiar mai mult, un slogan pentru partidele aflate în negocieri. PCRM, PDLM, PD şi PL joacă o horă în patru. Tratativele în stil neaoş moldovenesc nu sunt în pas de deux, ci după formula: “un pas înainte, doi înapoi, [că cam] aşa-i negocierea pe la noi“. Pentru că propunerea-cererea la moldoveni are caracteristici specifice. Aşadar, regulile peliniţei post electorale de la Chişinău sunt următoarele: unul dintre cei prinşi în hora negocierilor rămâne în centru şi scoate la dansul tratativelor alt partid. Ultimul rămâne şi îl invită pe altul. În jur, moldovenii. Se uită atenţi la aceste dănţuieli şi se dau cu presupusul: “i-o fi făcut avansuri, nu i-o fi făcut. I-o fi pus mâna pe fund, poate nu. Se culcă cu el, rămâne fecioară“.
Eh, dragilor. Oricâte păreri emitem, nu vom reuşi să întrevedem finalul. Este greu. Desigur, comuniştii ar vrea să se culce în patul călduţ al puterii cu PDM-ul. Da, dar nu este exclus un menage a trois, chiar dacă PLDM spune în prezent “pas”. Ori, poate menage-ul a trois ar putea avea alţi protagonişti: PLDM, PDM, PL. Cum n-o dai, tot cu pornografie se lasă. Nu mă pot da cu presupul în aceste condiţii. Negocierile au loc sub un voal prea gros. Cert este un lucru: cine crede că PDM pierde din alegători dacă se culcă sub comunişti, greşeşte. S-ar putea să rupă din electoratul PCRM chiar mai mult. Aşa că nu este exclus să-i avem pe comunişti din nou pe cai mari. Votează schimbarea constituţiei, aleg preşedintele cu voturile PCRM, PDM. Cine o să iasă să protesteze împotriva acestor modificări? Pe frigul ăsta, foarte puţini. Moldova, noapte bună în continuare.