Draga mos Nicolae,
Am aflat de existenta ta mai demult, in nouazeshi… 
, cand colega mea Andreea (aia creata) mi-a dat o ciocolata Poiana cu alune (preferata mea, pe vremuri) si mi-a urat toate bune si alea alea. Eu eram un pic “amestecata” in mosi craciuni si gerili, dar un motiv in plus de a serba, si mai ales ca era si cu cadouri , nu strica. Asa ca, in fiecare an, imi felicit Nicolaii si Nicoletele si “petrec”. Este una din zilele frumoase ale anului. Cand toti suntem copii, primim si oferim cadouri si caldura.
Anul asta nu mai stiu ce i-am cerut mosului. Ca am tot alergat. Credeam ca va fi gata bucataria si “renovarea” in general, ca sa pot face si eu o petrecere de inaugurare . Dar nu a fost sa fie. Oalele sunt in continuare in dulapul de pe hol, care acum e in sufragerie, nu tu blat, nu tu … Asta a fost sa fie lectia: sa nu ma incred in barbati care promit ca fac totul, repede si foarte bine .
L-am rugat pe Mosu’ sa ma inteleaga prietenii mei. Si sa ma ierte cand gresesc, dar neaparat sa ramana langa mine.
L-am rugat pe Mosu’ sa imi dea rabdare. Ca la capitolul asta nu stau prea bine. Chiar nu am rabdare sa astept cineva sa inteleaga cum e cu “to the moon and back”. Nu am rabdare sa incerc, acelasi bors, la fel de rece de fiecare data.
L-am rugat sa ne dea sanatate. Stiu ca suna babeste, dar e cel mai important lucru in viata mea.
L-am rugat sa-mi dea cat mai multe motive sa rad, ca mi-a zis cineva ca sunt tare frumusica cand rad .
Nu stiu, cred ca am cerut chestii din astea… Armonie, echilibru si multa culoare…
Dragul meu mos 
iti multumesc . Anul asta ai fost generos si surprizele tale au fost mult peste asteptarile mele .
Totul normal . Ne vedem la anu’ .
