Când încerci să arunci o privire în urmă, măcar cu un an, nici nu-ţi vine să crezi câte schimbări s-au produs. Chiar dacă îţi pare că acest an a trecut în câteva clipe… clipe insuficiente pentru atâtea schimbări. După ce primii doi ani de facultate au trecut cu atâta intensitate şi „romantism”, acum am ajuns la o etapă când parcă nu vrem să acceptăm această realitate în care trăim. O realitate prin care eram (şi suntem) conştienţi că vom trece, dar pe care ne temem s-o acceptăm. Ne vine greu să credem că am ajuns unde am ajuns. De fapt, suntem ca nişte copii care merg pentru prima dată la şcoală... De fapt, trăim viaţa pe care trebuie s-o trăim, dar nu ne dăm seama că noi suntem în rolurile principale; că noi suntem cei care trebuie să fim! Pe scurt, e aceeaşi viaţă monotonă, dar care nouă ni se pare "INCREDIBILĂ", ni se pare ieşită din comun şi tare-tare plină de nimicuri frumoase...Bonus - o poezie la temă, scrisă la timpul ei şi în locul potrivit de Saşa (alias Alex Luca), un prieten... Lectură plăcută...!MetamorfozeO altă lume, oamenii aceiaşi,O altă viaţă, tot aceeaşi moarte.Un alt destin, greşeli-neschimbateAcelaşi rai, dar altele-s păcate.Acelaşi om, dar altul anturajul,Aceiaşi oameni, altul chiar eşti tu.Un zâmbet fals, o lacrimă trufaşă.Acelaşi da, când crezi de fapt că-i nu.Aceleaşi voci, dar diferite tonuriAceiaşi ochi născând altă privireUn alt succes, aceeaşi umilinţăAceeaşi poză, diferite tonuri,Căci moartea trece totu-n nemurireIar viaţa naşte numai suferinţă...continuare...