Mai intai, au fost Snails. Au cantat, am cantat si noi, am tropait, am topait, i-am chemat la bis etc etc. Asta JOI. Vineri trebuia (asta pe langa atributiile mele de serviciu, care nu au nicio legatura cu muzica 
) sa iau niste decizii importante: cum sa ajung la toate evenimentele “programate”. Documentarul maestrului Bucataru (nanu Vicu ) “Clopotul reinvierii” a fost un moment emotionant. Ingenuncherea oamenilor in 1990 in Piata Marii Adunari Nationale, copiii de 4-5 ani, care votau si ei, interviurile cu oamenii care au plecat deja de printre noi, vocea Angelei Bucico in “Libertate, sfanta libertate” … toate m-au incarcat cu dor, regrete si nostalgie.
Dupa care am ajuns la Radu Captari, care ne-a incantat cu romante vechi rusesti, tiganesti, dar si cu melodii romanesti, de inima, de lume :). Voce exceptionala si chitara. Mai pot comenta? Desi merg, ocazional, sa-l mai ascult, concertul de vineri mi s-a parut de departe cel mai bun. Sau poate asa m-a ales momentul … Am fost fericita, pentru ca am putut sa inchid ochii, sa-mi sprijin capul obosit si sa simt, in sfarsit, incredere si siguranta. Da, am fost fericita. Si mandra pentru Radu. Si iar fericita pentru oameni, pentru prietenie, pentru iertare, pentru ziua de maine, pentru viata.
Dupa care am plecat in mod organizat la Zdob si Zdub. Acolo a fost Oacidifain . Eu stiu ca versurile lor aproape nimic nu spun si Roman a cam “imbatranit”, la “Ciobanas” a fost mai etno chiar decat pe CD, si nu mai e hardcore’ul de acu’ “niste” ani, dar oricum, in secunda in care ei ies pe scena, eu personal ma simt bagata in priza. S-a terminat cu durerea de spate, nu-mi pasa ca am cizme cu tocuri in picioare si-s imbracata in hainele de serviciu (asa si nu am reusit sa ajung pe-acasa). Canti, sari si te bucuri. Pur si simplu. Chiar si cu versuri care nu spun aproape nimic. A fost senzational. Mai ales momentul in care la “Dimineata pe racoare” a iesit Radu Almasan (ex Bosquito) pe scena. Nu stiu inca exact semnificatia, dar asta ceva o sa insemne, in timpul apropiat .
Sambata - drumuri, chestii administrative. Seara, dintr-o vizita la o cina (“dezlegare la peste” ), s-a transformat intr-o noapte alba. Ca-n studentie .
Duminica – alte drumuri, alte chestii administrative. Seara – “The Ghost”. Am revazut cu mult drag filmul (desi jumate de film am vorbit la telefon ) chiar daca stiu ca e doar o poveste .
Luni – poza mea in Libertatea 
. Din tot concertul zdubilor, au ales-o exact pe una cu noi pe scena . Fabulos . Si eu – in hainele de serviciu .
Of, luni. Am ajuns la serviciu cu imprimeul pernei pe fata, mi-e somn si lene sa si gandesc. Pe langa atributiile mele de serviciu, fac si playlist pentru petrecerea Retro de maine. Iote’asa am fost delegata si cu responsabilitatea asta . Eu cred ca unii au incredere mare in capacitatile mele organizatorice. Si ascult Bosquito. Categoric ceva o sa se intample zilele astea .
Si in general, am avut si am… multe sa va povestesc. Dar inca nu stiu cum . Fetelor, nu uitati diseara sa va puneti busuioc sub perna. Ca sa-l visati, in ajunul sfantului Andrei pe ursitul vostru. Maine dimineata va povestesc si eu 
ce vise albastre am avut.
