Citesc articolul „Misiunea bibliotecii publice în civilizarea comunităţii” plasat de Sergiu Găbureac (şef serviciu marketing, Biblioteca Metropolitană Bucureşti) pe Biblos (poate fi accesată şi pe: http://www.anbpr.org.ro/images/pdf/prezentare_sergiu_gabureac_misiunea_bibliotecii_publice_in_civilizarea_comunitatii.pdf ) şi văd copia indigo a situaţiei bibliotecilor publice de la noi. Că situaţia este similară ne conving şi statisticele mai ales cheltuieli pe cap de locuitor pentru întreţinerea bibliotecilor. Despre situaţia extrem de dificilă a bibliotecilor publice trâmbiţăm şi noi de ani de zile, de la diverse tribune, de nivel naţional si de nivel local, şi nici o mişcare de nicăieri.

Studiul Statistica bibliotecară ca vector de imagine (http://www.slideshare.net/cdbclub/statistica) prezintă foarte clar situaţia noastră în raport cu ţările Uniunii Europene „Daca să luăm un indicator foarte important ce demonstrează, care este grija statului şi a organelor finanţatoare locale faţă de cetăţeni şi anume cheltuieli per capita, acesta variază de la 64,27 euro în Danemarca la 0,68 în Bulgaria, 0,61 în România şi 0,58 în Turcia. Este greu de presupus că cineva ar încerca să conteste aceste rezultate. Situaţia pare a fi chiar foarte reală. Bulgaria şi România raportau şi cel mai mic salariu anual pentru un salariat în echivalent normă întreagă, urmate în creştere de Lituania, Slovacia şi Letonia. La acest capitol cea mai mare cifră a salariului mediu anual a fost raportată de Luxemburg şi Norvegia…

…În anul 2008 media indicatorului de performanţă cheltuieli pentru achiziţia de carte pe cap de locuitor în republică a constituit 3,35 lei (0,25 eurocenţi).

Indicatorul cheltuieli total per capita a constituit – 21,8 lei sau 1,5 euro. Media în ţările Uniunii Europene la acest indicator este de 14,71euro per capita”.

Situaţia cu informatizarea bibliotecilor publice este la fel de grăitoare ca şi indicatorii de finanţare: din 1221 de biblioteci săteşti doar 116 au în dotare computere şi doar 63 biblioteci sunt conectate Internet.

Spaţiile, tehnologiile, resursele info-documentare – toate sunt demodate, depăşite, învechite. Cum poate fi mulţumit utilizatorul secolului XXI de resursele bibliotecii unde rata medie de innoire a fondului este de peste 50 de ani (de atâtea ori mai mare decât recomandările IFLA/UNESCO de 7-10 ani)?

Tehnologiile invechite moral, cu viteză neadecvată sau chiar lipsa tehnologiilor îndepărtează utilizatorii de bibliotecă. Şi atunci, în ce se transformă bibliotecile? În depozite de cărţi? Cine are devoie de un depozit de publicaţii învechite? Şi ce instituţie va prelua funcţia de informare, comunicare, socializare, îşi va asuma responsabilitatea de garant al protecţiei sociale în cultură?

Bibliotecarii bat clopotele de atăţea ani şi nimeni nu aude. Poate au bătut prea mult şi decidenţii politici şi financiari s-au obişnuit cu acest sunet şi nu mai reacţionează la el nimeni, nici la un nivel de responsabilitate? Şi atunci? Biblioteca rămâne “să mimeze”(S.G.) în continuare o activitate de nimeni observată şi apreciată? Care este răspunsul la întrebarea, suntem săraci pentru că avem bibliotecile subdezvoltate sau avem bibliotecile subdezvoltate pentru că suntem săraci?

Asociaţia Bibliotecarilor Americani are o tradiţie, care se pare dă roadele pe care se mizează. La întronarea unui nou preşedinte de ţară, acestuia i se prezintă un raport despre situaţia domeniului şi, mai ales, despre ce trebuie de realizat în perioada următoare.

De fiecare dată la alegerile de la noi, încercăm să reanimăm speranţa, că în sfârşit se va găsi puterea, care să conştientizeze rolul imens pe care il poate juca o bibliotecă în viaţa unei comunităţi şi de fiecare dată decepţia vine tot mai grea şi tot mai apăsătoare. Iar alegerile sunt tot mai dese, persoanele care ar trebui să se implice se schimbă respectiv. Si cetăţenii? Unde ar trebui să înveţe, cum si pe cine să aleagă pentru a se bucura de alegerea făcută cu adevărat. Avem în faţă o nouă şansă. Ce frumos ar fi să ne putem bucura de ea! Să ne întâlnim la vot, pentru ca după alegeri, să avem drepul de a cere! Poate aşa vom putea scoate de sub greutatea uitării şi întunericului o instituţie, care are menirea să aducă lumină.

În imagine o bibliotecă publică din Suedia, ţară în care 91% dintre toţi locuitorii ţării consideră, că bibliotecile sunt esenţiale pentru comunităţi.

Vera Osoianu

 

 

 


Filed under: biblioteci