În textul de faţă voi încerca să-mi explic de ce basarabenii avem adânc întipărită mentalitatea de supuşi, de ce resimţim mai tot timpul o senzaţie de vinovăţie cronică faţă de atotputernicii judecători, funcţionari de tot soiul, de ce ne cerem tot timpul scuze de la aceste lipitori că-i sustragem din activitatea fructuoasă, că le răpim din timpul preţios, şi de ce aceştia, la rândul lor, ne privesc de sus, ca nişte adevăraţi stăpâni – semeţ, plini de dispreţ, cu aerul că ne fac o favoare dacă binevoiesc să ne ia în seamă. Ei sunt cei care ne cer socoteală, ei ne privesc cu multă mirare şi curiozitate că existăm şi că le facem doar probleme. De neuitat sunt impresiile pe care le-am încercat vara trecută, când (more…)