Oare atata putere a prins dusmanul crestinilor in lume, incat a ajuns sa-si bata joc de mintile atator oameni?! Atat de mult ne-a covarsit tristetea, nesansa, lipsa oportunitatilor, saracia, lipsa de speranta, incat sa ne lipsim pana si sufletul de Dumnezeu? De ce atatia oameni aleg o moarte rusinoasa si se fac proprii lor ucigasi? Stim toti ca depresia a boala dracului, e maladia cea mai perfida a acestui veac izvorata (intr-o mare masura) din deznadejde, cea mai periculoasa rana a sufletului...
Este atat de greu pentru noi sa deschidem ochii si sa ne privim semenii, sa ne dam seama ca sunt pe cale sa se piarda... De ce? Pentru ca nu suntem toti psihologi, psihiatri, preoti, pedagogi sau cu alte specializari care sa ne permita sa privim mai departe decat restul oamenilor, in tainele sufletului cuiva. Si daca ne gandim cat de mult disimuleaza un depresiv, nici nu mai avem nevoie de raspunsuri privind neputinta noastra.
Nu vreau sa intru intr-un domeniu care ma depaseste (psihiatria). Vreau doar sa spun cateva cuvinte pentru cei care se simt de cele mai multe ori tristi, depasiti de toate solicitarile vietii cotidiene, epuizati de a trai, dezinteresati de sine si de cei dragi, pentru toti cei care simt ca nu mai gasesc solutii problemelor, care simt ca le aluneca pamantul de sub picioare: fratilor, ati uitat cu totul de Hristos! E cea mai mare greseala care atrage dupa sine totul! Dumnezeu e cel mai bun sfatuitor, cel mai intelegator doctor, El are toate solutiile necesare oricarei situatii critice! El ne cheama sa ne spovedim pacatele, sa ne marturisim toate tainele sufletului, sa ne usuram de toate poverile de-o viata! El dezleaga toate legaturile incalcite pe care noi nu le mai putem dezlega, sa nu uitam ca Domnul hraneste, adapa, imbraca toata minunata Sa creatie, impodobeste in mod minunat florile care infrumuseteaza lumea, are grija de toate vietuitoarele pamantului, pe toate in marea Sa mila le randuieste si le ingrijeste. Oare tocmai omul va ramane in afara grijii Sale? Il putem banui pe Dumnezeul a toate ca n-ar avea putinta sa hraneasca, sa imbrace, sa adape si sa scape din necaz pe cel care in numele lui Hristos Ii cere ajutorul cu lacrimi? Oare tocmai pe om, pe care l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa il va parasi Tatal?
Nu!! Trebuie doar sa cerem si Domnul ne va da, ne va raspunde din prinosul dragostei Sale! Nu exista nimic de nerezolvat pe lumea asta daca Il avem aproape pe Dumnezeu! Nu exista nimic de nerabdat astfel incat sa ne facem ucigasii propriului suflet!
Sufletul? Ce e ala, ca nu-l vedem, imi vor zice unii... E cea mai de pret bogatie a omului, e darul cel mai minunat pe care ni l-a dat Dumnezeu, e ceea ce ne face atat de iubiti de Dumnezeu si atat de frumosi! Pentru noi S-a jertfit Hristos pe Cruce! Orice om care a primit Taina Botezului si s-a unit cu Hristos e dator sa-si ingrijeasca viata si sa-si dea sufletul in mainile Domnului cat mai curat! Nu ne putem omori sufleteste si trupeste pentru ca avem probleme, suntem saraci, bolnavi, obositi sau cine stie ce motive...Ne paste iadul, ucidem lucrul mainilor lui Dumnezeu! Viata nu ne-am pus-o noi in trup, sufletul nu e facut cu sudoarea noastra, nimic nu-i practic al nostru, toate sunt darurile Domnului Care ne-a facut pe toti! Nu avem voie sa ne facem asta! Nu avem dreptul si nu ne aduce nimic bun. Nu putem face asta familiilor noastre! Un parinte nu poate lasa o asemenea povara pe inima copilului sau pentru nimic in lume, cat de greu ar fi de purtat! E o nenorocire sa-ti moara cineva drag intr-un asemenea mod si sa nu-l poti pomeni, sa nu-i poti aprinde in biserica o lumanare! Sa nu-l poti intelege, chiar daca il poti ierta ca te-a parasit din neputinta sau egoism sau nebunie, sau Dumnezeu stie ce-o mai fi fost in inima lui prapadita...E cumplit!
Cine se stie trist si deznadajduit sa nu stea fratilor asa! Sa mearga la duhovnic si, daca nu are unul, sa-si caute cu rugaciune! Ii va da Domnul! Sa mearga la medic si sa spuna ce-l doare, sa se caute! Sa se roage, sa posteasca, sa roage fratii si parintii din manastiri sa-l pomeneasca la sfintele slujbe! Sa fie familia alaturi de unul ca acesta, sa nu-l lase sa se piarda! Daca stiti ca aveti parinti, frati, soti, copii cu astfel de probleme, cercetati-i! Fiti atenti la nevoile lor, la tristetile lor, rugati-va pentru ei, postiti pentru ei, faceti milostenie pentru ei! Mergeti la Sfanta Liturghie pentru ei si impreuna cu ei! Mergeti la psiholog sau la medic! Nu e rusine sa tratezi o boala a mintii la fel cum nu e rusinos sa ne tratam bolile trupului precum si pe cele sufletesti! Uneori un tip de boala atrage alte boli! Un suflet bolnav si plin de pacate imbolnaveste si mintea omului, deseori si trupul! Sa urmarim cauza bolii, nu doar ameliorarea efectelor!
Stim toti ca in general sinuciderea are la baza un cumul de factori, pentru asta este nevoie de un cumul de mijloace pentru a fi prevenita. Astazi e mai greu pentru noi toti sa traim, pentru unii a devenit imposibil un trai decent, material vorbind. Si la saracie oamenii reactioneaza diferit: unii rabda saracia dintotdeauna, se obisnuiesc cu ea, dar ajung sa nu o mai suporte cand foamea, frigul, necazurile ii covarsesc. Altii cad din bogatie in saracie si nu se pricep sa o primeasca cu rabdare si sa o duca. Pe altii ii napadesc patimile, bolile, necazurile celor dragi si ajung sa nu mai suporte. Cine nu are Dumnezeu, nu are unde sa strige dupa ajutor, nu are nadejde!
