Stau citeodata si ma gindesc ca mereu vor exista oameni care ne vor pune piedici in formarea noastra spirituala. Eu am avut “marele noroc” sa intilnesc o astfel de persoana. Lupta cu ea m-a facut mult mai puternica si acum sunt sigura ca am suficiente forte pentru a merge mai departe, prin viata, cu capul sus. Per aspera ad astra!Am cunoscut-o pe cind am pasit pragul clasei a doua. E profesoara de limba rusa la gimnaziul din satul natal si ii spunem “doamna Maria”, pe cind toti o numesc “baba Hirca”. In ciuda faptului ca e profesoara , nu iubeste deloc copiii. Daca alti profesori incurajeaza elevii si desori ii ajuta, atunci din gura dinsei vei auzi doar cuvinte negative. Cind se intimpla sa greseasca cineva la pronuntarea unui cuvint, indiferent daca e baiat sau fata, ea ii numeste “oaie”. Dar nu mi-as dori sa o auziti cum rosteste acest cuvint… Merge in fata elevului, il apuca de barbie, ridicindu-i capul, priveste cu ochii sai suri, bombati si dusi in fundul capului, zimbeste ironic si, cu buzele tuguiate, spune cu calm si cu rautate : “oaie”. Nu are sot, nu are copii si nici rude in satul nostru nu are. E foarte slaba si inalta. Poarta un costum vechi, negru, incit daca ai vedea-o noaptea, ti-ar parea ca te-ai intilnit cu moartea. Intotdeauna capul ii este acoperit cu o broboada gri, lasind sa i se iveasca de sub ea cele citeva fire albe de par. Ura si rautatea din sufletul sau se observa si pe chip: mereu e cu ochii luciosi, cu o barbie atirninda si cu fata intens ridata. Niciodata nu ride sincer, intotdeauna ascunde in zimbetele sale o doza de ironie. Poate ca nu ride si din cauza ca in orice moment i se pot crapa buzele albe si uscative, pentru ca deseori se observa din crapaturile buzelor ivindu-se niste suvite de singe. Cind se enerveaza face ochii mari, incepe sa-i tremure vocea, ridica sprincenele stufoase si mormaie sub nasul de baba Hirca, incetisor, dar suficient pentru a fi auzita - “dracia masii!!!”…
O face remarcata inelui imens ce il poarta pe inelarul miinii stingi, pe care il utilizeaza pentru a-si demonstra superioritatea – loveste cu el copiii in cap, atunci cind gresesc, sau bate cu el in masa pentru a atrage atentia tuturor. Traieste doar pentru ea, nu o intereseaza viata nimanui. De exemplu, daca ii spui ca a decedat cineva, nu vei vedea pe fata sa palida si lunguiata nici o urma de jale. E absolute indiferenta. Nu ma veti crede, dar merge la biserica. Nu lipseste nici o duminica de la slujba. Sta intr-un colt al bisericii, mereu cu capul plecat si in acele momente parca e o alta persoana. I se lumineaza chipul, ochii suri i se insenineaza (am observat acest lucru in timp ce asteptam ss arutam o icoana) si pe fata ii apare un zimbet sincer, curat, lipsit de orice negativism.Acest dublu caracter deseori trezeste semne de intrebare, dar un lucru e cert: nici o duminica petrecuta in biserica nu a reusit sa stearga lacrimile de pe obrazul copiilor insultati si loviti de ea pe parcursul saptaminii.DA! Baba Hirca nu e mit, e realitate!!!