Un dar păstrat pentru tine, care nu poate fi luat de cineva, nu poate fi distrus, nu poate fi răpit, nu-l poți pierde…
Este moștenirea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi, pentru cei aleși și hotărîți mai dinainte de El pentru viața veșnică. Planul Lui este să umblăm în faptele pe care le-a pregătit pentru noi aici pe pămînt, iar pentru veșnicii să fim în prezența Lui. 1 Petru 1:3-5 Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
Dumnezeu este Cel care Își face lucrarea, și după voința Lui ne naște prin Isus Hristos, din moartea păcatului, în care zăceam odinioară, spre o nădejde vie. Această nădejde este Împărăția lui Dumnezeu care urmează să vină. Viața veșnică începe aici pe pămînt, în momentul în care Îl acceptăm pe Domnul Isus ca Mîntuitor în viața noastră. Biblia vorbește despre viața veșnică ca despre ceva prezent, real, personal care începe aici, nu în viitor. Avem o bogăție reală care nu o prețuim și pe care nu o folosim. Avem puterea lui Dumnezeu, dar stăm și ne plîngem că nu putem face nimic. Nu doar atît, Dumnezeu este Cel care ne păstrează pentru moștenirea respectivă. Dacă această moștenire ar fi în baza meritelor noastre, probabil că nu am fi avut-o niciodată, dacă moștenirea ar depinde de noi, de faptul că păcătuim, cădem, ne ridicăm și iarăși păcatuim, nu ar mai fi fost a noastră, dacă Dumnezeu ar trece această moștenire în proprietatea altuia ori de cite ori păcătuim, nu ar mai fi un Dumnezeu, ci un comerciant.
Cuvîntul păziți din greacă ( phroureo) înseamnă ținut să nu scape cît și păzit de atac. Probabil că în textul respectiv cuvîntul se referă la ambele, atît ținuți să nu scape din Împărăția lui Dumnezeu, cît și păziți de atacurile exterioare la care suntem supuși. Participiul prezent folosit de Petru conferă și sensul de voi sunteți păziți continuu de puterea lui Dumnezeu. Paza aceasta nu are un scop temporar, ci continuu pentru mîntuirea care urmează. Cuvîntul mîntuire nu se referă la justificarea pe care ne-o dă Dumnezeu, și nici la o altă mîntuire decît cea pe care am primit-o, ci la binecuvîntările viitoare pe care le are Dumnezeu pentru noi. Dacă paza se realizează prin puterea lui Dumnezeu și are ca scop păstrarea credincioșilor, atunci fiți siguri că Dumnezeu va duce la capăt lucrarea pentru securitatea noastră. În ultimă instanță lucrarea respectivă depinde de Dumnezeu, dar nu fără credința noastră. Bucurați-vă de viață și fiți fericiți în Domnul.
1 Petru 1:15-16 Ci, după cum Cel ce v’a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: ,,Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt“.
