Cine sunt ei? Ce vor de la viaţă? Cum trăiesc şi iubesc tinerii Republicii Moldova? Dacă ar fi să-i comparăm cu alte categorii sociale, păi, se rup evident din peisajul dezolant în care se află ţara de 20 de ani. De la destrămarea URSS încoace, n-a fost niciodată bine. Tot timpul am fost în criză, mereu am spus că mai rău nu se poate. Eram doar orbi. S-a putut. Din fericire, din păcate - nu ştiu, dar tinerii din Moldova lui 2010 sunt oameni din alt aluat. În blugi, cu telefoane performante, cu calculatoare destul de rapide, nici n-ai zice că sunt tinerii celei mai sărace ţări din Europa.

 

Ceva s-a rupt între generaţiile mioritice, care s-au perindat de-a lungul anilor prin Moldovioara. Este extrem de ciudat, pentru că aceşti tineri, aceşti oameni s-au născut, au crescut într-o societate, dar, dintr-o dată n-au mai fost la fel ca majoritatea. Tinerii de astăzi nu sunt moldoveni în adevăratul sens al cuvântului. Tinerii din ziua de azi, printre care mai sunt şi eu, nu doresc să viseze la un viitor luminos. Ei vor să-l trăiască. Acum. Aici. Cu ei nu poţi construi nici comunismul, nici Uniunea Europeană în Moldova. Generaţia Facebook, generaţia Odnoklassniki în cazul Moldovei, nu mai face parte din turma care poate fi mânată la fabrică, de la fabrică la subotnik, iar de la subotnik… în faţa televizorului, unde nu poţi vedea decât un singur post de televiziune. Este doritoare de o viaţă nu neapărat mai uşoară, dar mai confortabilă. Televizor? Neapărat cu ecran plat. Frigider? Musai cu regim No Frost. Maşină? Să aibă obligatoriu aer condiţionat. Când am închiriat o maşină în Chişinău şi am întrebat de aer condiţionat, un nene de vreo 40 de ani mi-a zis: “voi, tinerii, vreţi numai în puf. Iaca, eu, când eram de vârsta voastră, mergeam în Zaporojeţ pe 40 de grade şi era bine”. Cum să-i explici că tinerii actuali nu vor bine, vor aşa cum ştiu ei că este bine?

 

Cât de mult nu va plăcea ce voi spune în continuare, dar în evenimentele din 7 aprilie tinerii nu au ieşit în stradă să-i dea jos pe comunişti, deşi asta strigau într-un glas. Au ieşit să spună că s-au săturat de mizerie. Egoismul i-a scos la proteste. Oamenii noi nu mai au răbdarea necesară politicienilor. Tinerii din 2010 funcţionează numai în regim de viteză mărită. Probabil internetul joacă un mare rol, doar pe Facebook, Odnoklassniki, Messenger, Skype vorbeşti cu sute de oameni concomitent. În viaţa reală de  ce lucrurile se mişcă atât de încet? Ei nu pot aştepta. Aşa că, atunci când au văzut că restul ţării, adică părinţii, bunicii, unchii, mătuşele lor au votat tot cu vechiul regim, n-au mai rezistat. A fost un oftat colectiv apărut dintr-o mare necesitate: modernizarea Moldovei. S-au răsculat nu doar împotriva comuniştilor, ci şi împotriva bătrânilor încremeniţi într-un proiect care nu mai mergea. Vorbim de un clasic conflict dintre generaţii. Conflictul mai mocneşte, dar se poate stinge repede. Din fericire, scânteile acestea au fost suficient pentru a-i aprinde pe mulţi babalâci. Aceştia au prins firul ideii şi l-au împrumutat. În ceea ce-i priveşte pe tineri, păi, ei se plictisesc repede. Cred că deja s-au plictisit de această guvernare. Pentru tineri, iarăşi, viitorul luminos începe să se îndepărteze prea mult. Deci, până când prezentul nemilos nu le va subjuga sufletele libere, trebuie să facă ceva. Nu? Eu sper că o să iasă la vot. Mă tem, însă, că vor ajunge în club, acolo unde spiritul rebel se zbuciumă în basuri şi ritmuri rapide, care nu sunt pe gustul generaţiei vechiuţe.